Înăbușită la foc mic

Încă nu se luminase de ziuă, de aceea nici n-aveam să cred ce vedeam ochilor. Alb, un alb ascuns, întunecat sub pleoapele neridicate alei zilei, un alb de păcălici. Sala uriașă abia începea să se încălzească de flăcările date mai mari de gazda pe care-o făcusem să se trezească cu noaptea-n cap, doar ca să-mi fie mie gata cafeaua.

– Am să vă fac la ibric, că și mie-mi place mai mult decât cea din mașină, îmi promisese de cu seară.

Tratează-i pe ceilalți cum ai vrea să fii tu tratat, am gândit atunci. Și doar gândul la o cafea bună m-a ajutat să mă trag definitiv afară din pat, după o noapte doar pe jumătate dormită, din nou într-o odaie ce nu era acasă.

– A nins, am întrebat cei doi canari ce-și curățau penele.

Și le-au curățat mai departe, nederanjați de apariția mea. De cu seară îi speriasem, încercând să-i mângăi pe coadă. S-au zburătăcit în colivia mare, plină de jucării, mărgeluțe, huța-huța, chiar și-un cuibușor. Făpturi vii ce înviau sala uriașă, alături de flăcările sprintene ale șemineului.

– Nu se poate să ningă, am continuat și am căutat mai cu înadins orizonturile lăsate libere de pereții mari de sticlă. E alb, e totuși atât de alb. Ce vedeam? La ce mă uitam? Ajunsesem noaptea, nu văzusem ce lume se întindea dincolo de ferestrele ce priveau orb spre lume.

Micul dejun. Mă grăbeam. În felii de timp, facem lucruri. Cafea într-o ceașcă de porțelan gros, țărănesc. Așa de gros și grele, parcă ar fi fost de lut. Înflorat, cu aceleași flori mov ca și farfuria pe care dezmembrasem un croisant. Aceleași flori mov ca și pe șervețelele de hârtie. Seriously? Cât de atent la detalii să fii?

Am întors invers fotoliul de lângă șemineu, cu fața spre geamurile cețoase, pline de cataracta unui decembrie convins să anunțe iarna. Mi-am luat cana de porțelan gros, farfuria și șervețelul și m-am mutat de la masă, la geam. Împreună cu florile de pe cană, cu cele de pe farfurie, până și cu cele de pe șervet, m-am cufundat în cercetarea orizonturilor albe, mânjite de negrul nopții ce se ridica încet, ca o bătrână, încercând să aflăm, eu și movul, a nins sau nu.

| I’ll be home for Christmas |

Atât de încet, ca o șoaptă, muzica din difuzoarele răspândite discret prin colțuri, se întindea galeș pe pereții înalți. Și totuși, cât de atent la detalii să fii?

Mi-am amintit de prietenul care asculta nonstop cântece de Crăciun de cum intra în decembrie. În mașina lui era Crăciun o lună întreagă. Spre Anul nou îmi zicea că abia așteaptă să se termine Chrismansy-ul, că era sătul de cântecele. Făcea intens și romantic, cură cu Crăciun, cu muzică de Crăciun. Poate să încerc și eu cândva.

Așteptam. Ceasul mare cât roata de car de pe perete îmi arăta cu săgeți uriașe că felia de timp se făcea tot mai mică, că trebuia să plec.

Încă nu. Era pace. Muzica mângâia ca o atingere de mamă. Flăcările dogoreau jumatea stângă a trupului de sus până jos, obrazul stâng îmi ardea. Canarii scăpau fluierături mici, în dreapta mea, zburând scurt de pe un scrânciob pe altul. I-am fluierat înapoi de câteva ori. Mă îngânau. Nu cu avânt, ci adormiți și ei ca noaptea aia de afară, ce nu se dădea dusă.

Așteptam. Să văd. Să văd departe, mai departe, cu fiecare foton de lumină ce ar fi cucerit întunericul difuz.

În liniștea aia șoptită de muzică ce nu înțelegeai prea bine de unde vine, în căldura amăgitoare de foc viu, ce-ți făcea mai pătrunzător rece, de îndată ce te îndepărtai de ea, și în întinderea aia mută de alb și ceață, mi-am amintit. Mi-am amintit cu ce semăna dimineața asta, deodată de iarnă, deodată frumoasă. Cu liniștea bunicilor în toi de iarnă, cu foc în sobă, pe care-i găseam pitiți în căsuța cu cușmă albă, de Crăciun, privind aplecați prin ochiurile mici de geam, la întinderea albă, mută, de îngropăciune a naturii sub palmă albă, neîndurătoare.

În liniștea aia foșnită, ciripită, trosnită, încălzită, mi-am băut cafeaua din cana țărănească. Țărănească la fel ca și cafeaua. Nu era bună. Slabă, nearomată, lungă. Blândă, nu făcea rău, nu agita, nu îmboldea. Ca pentru bătrâni. Ca pentru dimineață de iarnă înăbușită la foc mic și vesel, cu tril leneș de canar și liniște Christmansy.

One comment

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s