Rămânem înghețați

Rămânem înghețați în timpurile în care eram în floarea vârstei? Și cu cât îmbătrânim, cu atât ne rigidizăm psihic, precum arterele care-și pierd flexibilitatea sub povara sacilor de colesterol?

Cum îți păstrezi spiritul liber de gheara anilor “frumoși”, să mai poată vedea ceva dincolo de ei? Cum îți păstrezi gândul ca mercurul, și nu ca oțelul, cu cât înaintezi în ani?

Casa părinților mei arată la fel ca în copilărie. Nu s-a schimbat nimic. Aceleași preferințe, același tabieturi, același mod de-și face culcușul ca pe vremea când erau in their prime. Le place așa. Casa lor e oglinda spiritului lor, rămas acolo, înghețat într-o vreme ce devine cu fiecare an tot mai departe.

Casele bătrânilor sunt demodate. Numai că demodarea nu se vede după 10 ani. E nevoie de 25-30 de ani măcar, ca să vezi diferența de materiale, de calitate, de concept. Nu-s demodate pentru că nu mai au putere să modifice ceva, așa cum se crede. Sunt demodate pentru că s-au oprit, cu foarte mult timp în urmă, înainte de-a îmbătrâni cu adevărat, să mai schimbe ceva. S-au oprit pentru că n-au mai vrut să schimbe. Au înghețat totul în jur într-un timp al lor, într-un univers cunoscut, în care se descurcă.

De ce trupul merge înainte, deodată cu anii, se transformă, însă preferințele noastre nu? De ce rămânem blocați într-un anumit fel de a fi, anumit fel de-a vedea frumosul, într-un anumit fel estetic, într-un anumit fel de moralitate?

Anacronici în spirit, și totuși trupește atât de la curent cu vremurile, dezvoltând toate ridurile, toate beteșugurile, toate firele de păr alb.

3 comments

  1. Statornici unui anumit fel de a fi și tot mai nepotriviți obiceiurilor sau ideilor actuale de care ne înstrăinăm pe zi ce trece. Mersul grăbit sau vioi de-altădată ni se stabilizează la o valoare joasă, normală, constantă ca și obiectivele și rezerva de viață care se tot împuținează. Dar totuși când toate celea îngheață în noi și se restrâng, ne întărim în duh, DACĂ ne punem toată încrederea în ceea ce a făcut Isus pentru omul căzut în cursa Vrăjmașului. Trecând prin moarte, în lumea de dincolo vom învia în duh precum si este scris despre om și Isus: “Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viață” (cf. 1 Corinteni 15:45), căci Dumnezeu va face pentru cel credincios cum a și promis.

  2. Recunosc. Am o casă de babă, ceea ce sunt :D. Toate sunt vechi: mobilele, cărțile, cârpele. Refuz modificările. Costă inutil. După ce nu voi mai fi, va trebui să se arunce totul. Deocamdată ne simțim bine. Și pisicile,și eu. 😦

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s