Un supercastel. De-adevăratelea. Dincolo de cuvinte.

Când nu mai știi de ce să te ții, pentru că au dispărut toate în jurul tău, când pământul de sub picioare pare din aluat în care pașii ți se înfundă, când toate bornele kilometrice au fost vandalizate, iar ziua e prea întuneric ca să mai vezi mușchiul copacilor, să afli care-i nordul, trebuie să iei cea din urmă măsură de supraviețuire posibilă. Să-ți faci un castel, un supercastel, o cazemată în care să te refugiezi, în care să refaci și să reîntâlnești formele, să le recunoști, să simți asprimea cărămizii sub palme, răceala vântului șerpuind pe creneluri, sunetul tare, pătrunzător, ca aerul de munte, al pașilor tăi pe pardoseala de piatră. Un castel din cuvinte. Lumea ta, în plină furtună, în care să reinventezi și nordul, și mușchiul copacilor, și bârna aia solidă, de lemn, de deasupra patului, străjuindu-ți somnul, care e primul lucru pe care-l vezi când deschizi ochii dimineața, și-l iubești, cu lăcomia celui ce a scăpat ca prin urechile acului de cea mai mare primejdie.

Aveam să mă regăsesc. Trebuia să mă transform. Cealaltă opțiune era să mor. Aveam să mă transform! Dintr-o pierdută, într-o salvată. Dar pentru asta era nevoie de mai mult decât de cuvinte. Căci dacă mai întâi a fost cuvântul, el n-a fost de ajuns.

Dincolo de cuvinte, îmi căutam zidurile groase, de care să-mi sprijin spinarea. Îmi căutam ușile uriașe, care să țină dincolo de prag viața rămasă goală de mine. Îmi căutam sub tălpi pardoseala rece, pe care să calc cu toată greutatea, să-mi fie frig, iar din frig, să înțeleg că poate să-mi fie cald. Din nou. Îmi căutam ferestrele luminoase, dincolo de care să privesc un spectacol pe care, treptat, să încep să-l înțeleg din nou. Un spectacol din care să încep să fac iarăși parte, pas mic cu pas mic pus unul înaintea celuilalt, un umblet smerit și milog după celălalt umblet, cu care-ți vei lua cândva zborul. Un spectacol nou, început cu noaptea învelind blând castelul tăcut și pe mine tăcând cu poftă în inima lui, și continuând cu dimineața proaspătă ca floarea de romaniță udată de ploaie, albă și încă neculeasă, precum prima dimineață din altă viață, când tot ce ai de făcut e să te bucuri de trezirea la viață a tuturor firișoarelor amorțite din tine, pârâiașe de dorințe și vise ce încep să curgă liber la vale, să-ți fie foame, și sete, și dor de ceva ce purta numele tău.

Am căutat. Castelul meu. Din piatră, cu pridvor, rocă aspră și lemn cald veghind deasupra patului, ca o icoană bătrână. L-am găsit online, pe un site. Cam acolo unde se găsesc în lumea de azi toate lucrurile. Inclusiv fericirea. Pe un site care-ți dă cel mai de seamă îndemn pe care ai să-l primești vreodată: experimentează viața. L-am găsit nu printre experiențe cu adrenalină, avusesem destule, în șir, venite ca niște glonțuri descărcate dintr-o armă semiautomată, trase la intervale regulate, doar cât să pot să iau o gură de aer, ca apoi s-o rup iar la goană. Inima mea obosită căuta limanul. L-am găsit undeva, ascuns ca o perlă, printre experiențe cu romantism. Romantism. Era pentru cupluri, pentru doi, pentru dragoste. Eu aveam să-l cer pentru mine. Numai pentru mine. Aveam nevoie de dragostea de mine. Aveam nevoie de mine, eu cel mai mult decât restul. Acum eu eram cea mai importantă persoană din viața mea.

room

Castelul m-a salvat. Mi-am găsit limanul. Mai întâi din cuvinte. Apoi din piatră, mortar și mireasmă dulce-amară, de statornicie.

Acolo s-au întrerupt brusc întrebările în plus. Cele cu unde ne ducem, unde dispărem, de ce. Și-au apărut în loc afirmațiile. Sunt. Respir. Clipesc. Și în dimineața asta împărătească îmi înfig dinții în crusta crocantă a celei mai gustoase pâini, între pereții buni și dârji ai celui mai frumos castel din lume, pentru că e tocmai castelul ce m-a dat înapoi lumii. Un supercastel. De-adevăratelea. Dincolo de cuvinte.

Conflicts of interest disclosure: Post publicat în cadrul concursului Superblog, toamna, 2019 – proba XVI – sponsorizată de Experimenteaza.ro

One comment

  1. În împărăția luminii, dincolo de cuvinte, să te bucuri de castelul tău –
    Acolo unde bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută!

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: