Dincolo de prima dragoste, e prima casă

Dincolo de prima dragoste, e prima casă. Și nu mă refer la prima casă cumpărată de-a gata, ci la aceea pe care ți-o faci singur, după visul, asemănarea și încântarea ta. O casă care va fi croită exact după locul tău din inimă, la care ai visat mult timp, timp în care ai trăit după pofta și visele altora, în casele (ne)gândite de alții pentru tine. Știai că va veni cândva momentul când vei spune stop. Stop lumii modelate de alții în numele tău și start lumii tale, în care tu decizi fiecare milimetru pătrat de spațiu. Prima casă e mai importantă decât prima dragoste. Pentru că după prima dragoste urmează, de regulă, următoarele, pe când probabilitatea cea mai mare e ca prima ta casă să fie și singura. Căci de ce te-ai muta în alta, voluntar zic, nu vorbim de valurile constrângătoare ale vieții, dacă e făcută exact cum ți-o dorești? Iar asta se poate face doar cu o firmă de arhitectură care să înțeleagă, nu doar în nume, ci mai ales în spirit, acest lucru, și anume rolul remarcabil și indispensabil pe care-l va juca în viața ta, precum biroul de proiectare AIA Proiect. Am intrat pe linkul firmei, https://www.aia-proiect.ro/, și am rămas să răsfoiesc site-ul mai mult decât ar fi fost nevoie pentru simpla documentare la articol de concurs pe blog. Am rămas prinsă în mirajul unei lumi deodată aliniate, echilibrate, evadate din haos, parcă cu mai mult sens, cu început cumpănit și sfârșit fericit, cu pașii bine cunoscuți, explicați cu o impresionantă înclinație pentru precizie și detaliu. Dacă aș fi avut vreo reținere până atunci, ceea ce-am găsit pe site-ul lor m-a convins să-i aleg ca prim pas spre prima mea casă. Făcută, iar nu cumpărată.

casa etaj

Chiar dacă inițial m-am dus direct pe linkul case cu etaj, m-am întors la răsfoit și alte pagini, cu fascinație și seriozitate crescândă, poate îngemănând seriozitatea ce ți-o inspiră calitatea informației. Tot ce e sârmos și încâlcit, și aici mă refer la întreaga birocrație ce vine natural la pachet cu un astfel de proiect, certificate, avize, proceduri, evaluări, autorizații, rapoarte, amenajări, totul e desfăcut în bucăți explicite și prezentate pe îndelete în articole bine scrise, ce-ți arată ceva ce bănuiai deja, că singura mare greșeală pe care ai putea s-o faci, ar fi să nu lucrezi cu cineva care, pe lângă faptul neapărat trebuincios, că e pasionat de ceea ce face, mai și cunoaște foarte bine procedura, protocolul, sistemul, întreg parcursul de la dorințele, mai mult sau mai puțin conturate, din mintea ta, la suprafața plană pe care să pășești în cea mai frumoasă dimineață din viață, cea în care te trezești după prima noapte dormită în noua ta casă.

Dacă conținutul articolelor lor mi-a fost foarte util, nu am putut să nu observ și altceva. Designul site-ului. Pentru că dacă există ceva ce vorbește fulgerător și limpede, deși fără cuvinte, despre calitatea unei firme, acesta e aspectul existenței ei online. Website-ul lor. Fluid, intuitiv, elegant, practic, o apariție calmă în viesparul de întrebări ce se leagă și se înnoadă între ele de îndată ce începi să realizezi complexitatea unei astfel de întreprinderi. A fost o confirmare șoptită, că am dat peste oameni care știu despre ce e vorba, care-s atenți la detalii, la formă, la estetic, la stil.

Și apoi a venit momentul ăla, de filme, când știi. Asta e! Aș zice ultima picătură care m-a convins, deși nu e o picătură, ci un ocean de informații și idei, oferite cu dărnicie, despre o mare pasiune de-a mea, ceva c-o denumire ușor criptică „casa activă”. Casa care nu doar consumă resurse, ci și oferă înapoi mediului, energie. Așa am aflat despre directiva 2010/31/EU (da, sună cifrat și plictisitor, dar am căutat-o) ce conține ceva fabulos: acum aproape 10 ani s-au stabilit normele care se vor cere construcțiilor particulare noi începând cu 31 decembrie 2020. Nearly zero energy building, casa ce consumă aproape nimic. Și aici rezonează cu visul meu frumos ce-l duc cu mine demult, în buzunarul de la piept, al casei care poluează minim, care e în armonie cu mediul înconjurător, o casă bine cumpănită, ca o poveste zen, esențială și simplă, cu pereți care nu trebuie să fie de jumate de metru grosime ca să izoleze bine, cu fundații care nu gem de beton turnat în neștire, fără gaz, doar electrică, self regultated, aproape self sustained, cu energie venită din surse ecologice, ce nu dăunează naturii, cu panouri solare, cu pompă de căldură, cu iluminat molcom și eficient, cu încălzire delicată în podele iernii și răcorită gentil în arșița verilor. Case ce se încadrează armonios în ecosistemul locului și cu băgare de seamă pentru el.

Deci există.

Deci se poate.

M-a entuziasmat și m-a copleșit puțin parcă să găsesc convingerile mele descrise atât de clar, cu migală și interes vizibil pentru viața respectând ritmuri naturale, de oameni ce par desprinși din viitor. Nu case-dihănii, ce brutalizează retina, aruncate într-o risipire vulgară, pe coline blânde gemând sub talpa mastodonților de beton, cu curți asfaltate ca-n palmă, precum autostrăzile, prin care nici cele mai mici firișoare delicate de iarbă nu se mai pot strecura. Nu scări strâmbe, înghițind inutil material. Nu ferestre cât degetarul, făcute anume parcă să te baricadezi înăuntru, într-o izolare cu atât mai păgână de natura ce-ți devine tot mai străină. Nu spoturi orbitoare, nu unghiuri aproape dureroase, înfipte în aerul tulburat de piedici și ele parcă anume inventate să fie cât mai bolovănoase, nu spații pierdute în holuri demne de săli de operă, pe care nu le folosești la nimic, nu trepte deșănțate de să poți urca la etaj cu mașina. Nu, de astea n-am văzut. De astea nici nu vreau. Deși totul e personalizat, totul începând de la viziunea ta și continuându-se cu expertiza lui, a arhitectului, do it right and do right to nature.

Viziunea lor despre construcții, elegantă și în rezonanță cu vremurile, e cu atât mai prețioasă cu cât conștientizarea despre rolul nostru în ecosistem e atât de lentă. Dormim încă un somn prea adânc și periculos al resurselor inepuizabile, al caselor ce consumă, irosesc și distrug planeta, și un arhitect care dincolo de dragostea pentru formă și armonie, atinge și transformă mediul cu respect și reverență pentru creație și calitățile naturii, e un erou modern și necunoscut. Un mic Dumnezeu, care creează, înfrumusețând, ascultând și înțelegând vuietul vântului, sunetul valurilor, străluciul soarelui, freamătul ploii, murmurul pietrei, îmbinarea tăcută, întâlnirea abruptă și depărtarea gălăgioasă a liniilor din elementele văzute și nevăzute, simțite, intuite, calculate. O știință încolăcită strâns pe vârf de lance cu arta, precizie și inspirație. M-am bucurat să-i găsesc, chiar dacă întâmplător, printr-un banal concurs de cuvinte pe niște bloguri. Dacă concursul și blogurile erau banale, ceea ce aș realiza eu împreună cu un astfel de arhitect, ar fi ceva extraordinar. Atât pentru mine și restul vieții mele, cât și pentru planetă. Deși pentru planetă, sper să nu mai fie nimic extraordinar, cât de curând, și casele astea vii, ce nu insultă și rănesc natura, ci-o susțin și-o sărbătoresc, să fie ceva normal, iar monstruozitățile de case făcute la pocneală, pe genunchi, fără proiectant, fără minte, fără grijă pentru ce lași după tine, să devină muzee tragice ale unui rudimentar barbar și demult lăsat în urmă.

Începi c-un vis vag dar magnetic. Casa ta. Se încheagă treptat, prinde contur într-o idee ce devine tot mai proeminentă, tot mai răscolitoare, ceva ce te face să începi să cauți cheia care să deschidă ușa spre noul orizont. Cheia e arhitectul. Acel explorator priceput în visele tale și experimentat în posibilitățile lumii, ce știe să le pună împreună, să le îmbine magic, cap la cap, ca ceea ce s-a clădit în tine, să prindă contur definit, calculat, îngrijit, și să fie transpus în afară, în concret. Un concret atât de aproape de tine zi de zi, pe care-l atingi cu palma, îl petreci cu ochii, îl calci cu pasul, fiecare unghi, fiecare perete, fiecare floare-n fereastră, îți vor aminti, an după an, de el. Mai mult decât te vei gândi la prima ta dragoste, te vei gândi la arhitectul tău, ce treptat va căpăta dimensiuni mitice, cam ca ale casei tale.

Cât despre preț, n-am pomenit de el pentru că arhitectul nu are preț. Are merit. Are valoare. Calitate, nu cantitate. Ce poate fi mai ingrat și frust decât să spui tocmai acelui om extraordinar, care-și folosește pregătirea îndelungată, dedicația și spiritul lui, ca să realizezi tu ceva extraordinar, să dea mai ieftin? Mai ieftin ca ce? Ca ștampila de formă pe care ți-o pun fără minte proiectanții de carton, fără nicio etică de conduită, necinstind natura, doar ca să-ți dai tu drumul la caricatura ta de proiect? Pay peanuts, get monkeys.

Nu ești arhitect, nu știi nimic despre asta, așa cum nu ești neurochirurg și nu știi nimic despre cum se operează pe creier. Dacă ai decis să faci ceva atât de important, cum e o casă, care intervine pe termen lung în armonia și circuitul mediului, și care rămâne și după ce ți-a trecut vremea, celor ce vin în urma ta, ești răspunzător să alegi s-o faci cum trebuie. Cum trebuie înseamnă cu resursele adecvate. Arhitectul e prima și cea mai importantă dintre ele. Alege-l pe cel de care, în fiecare zi, vei fi mândru și despre care casa ta va mărturisi cu bucurie și grație, ție și celorlalți. Fii responsabil, alege un arhitect bun!

(Post publicat în cadrul competiției Superblog, toamna, 2019 – proba VII. Părerile prezentate sunt personale și neinfluențate de concurs.)

2 comments

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s