Cum să scrii despre modă când n-ai nicio treabă cu ea

În primul rând, ca la dezastru, cel mai important, continuă să respiri. Apoi mai citește o dată titlul probei de concurs. Trendul vostru favorit vs. cel pe care-l apreciați cel mai puțin. Da, ai înțeles bine prima dată. Fashion. Fa-ș-(i)on. Despre m-o-d-ă. Se oprește iar respirația. Și gândurile.

Deci, reiau. Continuă să respiri. Apoi să gândești. De exemplu gândește-te numai câte fete zglobii or fi sărit în sus de bucurie la enunțul probei? Pe felie, drept pe felie au aterizat, au atâtea de povestit despre trenduri, despre bluze, rochii, fuste, paltoane, funde, botine, eșarfe, genți, gentuțe, poșetuțe. Și, în același timp, câți flăcăi s-or fi dat cu capul de tastatură, repetat, la vederea lui? Destule, destui.

A se observa că vorbesc despre fete și băieți, nu despre femei și bărbați, și asta pentru că deși omenirea îmbătrânește, internetul întinerește. Majoritatea celor ce scriu online sunt tineri și foarte tineri. E revoluția lor. Internautică, conectorială, ea însăși un trend, ce prinde-n ea toate celelalte trenduri, inclusiv cele de fashion.

Într-un fel, sunt deștepti cei de la Answear, țin pasul cu trendul. Sunt online. Magazin universal ce ține pasul cu moda, de unde poți cumpăra cam toate cele enumerate mai sus la fetele de sar zglobii, ce știu atât de bine despre ce e vorba când spui #WeAreTheAnswear pe Insta(gram), inclusiv botinele cele mai fine, gentuțele flușturatice sau jeanșii ce de la înălțimea lui 2019 se uită nostalgic și lung, atât de lung că li se lungește talia, după confrații din anii 90. Prinsu-i-am și pe ăia. Prinsu-i-voi și pe ăștia.

Căci dacă tot m-am apucat de respirat, m-am apucat între timp de răsfoit și site-ul magazinului. Așa am aflat despre întoarcerea with a vengeance a blugilor cu talie înaltă. Citez: “De această dată hit-ul sunt pantaloni din denim cu croială dreaptă și talie înaltă, inspirați din moda anilor 90. Acest model subțiază întreaga ținută, alungesc picioarele și arată excelent cu o cămașă supradimensionată sau o bluză victoriană.” Oftez. Iară ăia?!

Cum care ăia! Ăia, pămpălăii. Groaznici au fost în anii 90, groaznici mi se par și acum. Blugii trași până în gât, ca tataie. Sper să treacă repede, deși așa am sperat și la cămășile pe jumătate băgate în pantaloni, în partea din față, în timp ce partea din spate atârnă nonșalant și, așazis, sexy. Noh, nu e sexy, e dezlânat. Nu că aș promova cămășile călcate la dungă, asta altă tortură. Extreme, și ca toate extremele, cu viață scurtă. O calitate indiscutabilă a modei, pe lângă cea a reciclării decenala a trendurilor.

Dacă tot m-am apucat de respirat, de citit despre moda din toamna asta scurtă și de răsfoit magazinul online, m-am apucat și de gândit. Și-am gândit, stai să vezi că are și-un nume super pretențios asta cu bluza băgată alandala în nădragi, dar un alandala din cel bine studiat și artistic wannabe. Și da, are. Se cheamă french tuck. Tot franțuzu-i fruncea! Parisul, acest Mecca a frumoasei îmbrăcări (și a neasemuitei dezbrăcări), locul unde moda a sfârâit mereu cel mai aprig în vălătuci mătăsoși de Moulin Rouge. Parcă și văd atracția fatală, ca cea a palmei de fund, între blugii cu talia înaltă și bluza vaporoasă, neglijent, dar atât de studiat, doar pe o parte îndesată în bata înaltă a pantalonilor. O fi sexy? O fi. Dar pentru alți ochi.

Mai bine să mă uit după ce-mi place mie, dacă tot m-am prins în labirintul ăsta de șoricel zăbăuc care nu găsește încă brânza. Ia să vedem, au pe măria-sa Desigual, the one and only? Bring it on! Să plouă peste noi în culori, că toamna e brumărie, iarna e alburie, primăvara brotacă și vara orbitoare, dar tot monocroamă, ceva între auriu și gălburiu. Dincolo de ele, de cele patru culori anotimpale, sunt celelalte multe, nenumărate, împestrițate, întortocheate culori și Desigual nu se ferește să le folosească. Pe toate, nu discriminează nimic. Uneori cam la grămadă de rugby, în combinațiile cele mai barbare, cum e albastru cobalt, cu roșu purpur, cu verde bismut, cu verde de mai sau veronez și cu galben pai sau canar. Aș zice că-s un acquired taste, dar n-ar avea atâta succes dacă n-ar fi mulți. Ca mine, degustători Desigual.

Da. Au! Mă uit cu jind la poze și răsuflu ușurată când văd că nu și-au însușit trendul imprimeurilor animalice. Dau peste un outfit ce m-ar îmbrăca complet. Pantaloni roșii și bluză roșie. Ăsta e! Chemistry at first sigh(t). Ce poate fi mai mult decât atât? Oftez. Deja al doilea oftat pe site-ul ăsta, semn că mi-a atins corzi sensibile. Încep să semăn cu toate zglobiile ce știu mai multe despre modă decât mine. E drept, nici nu e greu să știi mai multe despre modă decât mine.

Dar, în rând cu ele, mă entuziasmez la vederea culorilor din brandul meu de inimă roșie. Și le înțeleg cumva pasiunea. Și înțeleg de ce un magazin online, care-ți oferă acces la ce te entuziasmează, e un loc ce poate semăna cu un alt fel de Mecca.

(Post publicat în cadrul competiției Superblog, toamna, 2019, Proba I)

2 comments

  1. Excelent scris, Menda. mă bucur pentru tine. bravo!

  2. Pingback: Proba 1. Trendul vostru favorit vs. cel pe care-l apreciați cel mai puțin

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s