Până diseară, ora 23.59

E timp să mă decid dacă să particip la un concurs cu bloguri, se pare că cel mai longeviv, despre care am aflat întâmplător cu câteva săptămâni în urmă, dar l-am elimiat imediat din minte din mai multe motive.

Motivul 1 e de ordin de defect personal. Nu-mi place competiția în general, pentru că nu știu să pierd, prin asta înțelegându-se faptul că mă consum prea mult pentru lucruri prea mici, cum ar fi de exemplu că nu-mi iese din prima perfect. E și unul din motivele pentru care mulți ca mine nu publică niciodată, deși ar trebui. Hipersensibilitatea la critică.

Motivul 2 e de ordin de organizare. Nu-mi place ideea unui juriu făcut dintr-o persoană, căreia eu să-i atribui automat autoritatea de a decide valoric despre ceea ce scriu. O persoană. Una! Dincolo de toate crieriile obiective, rămâne totuși doar o persoană, un exemplar, o părere singulară. Iar ca să încep să mă consum pentru părerea unei persoane, dat fiind faptul menționat la motivul numărul 1, ar fi o dovadă de imensă neînțelepciune. Dar aș face-o, anyway, dat fiind enunțul aproape axiomatic de la motivul nr 1.

Motivul 3 e de ordin etic. Nu-mi place obligativitatea linkurilor spre sponsori, care trebuie să fie conținute de articole. Parțial de înțeles, în principiu, însă, abuziv. Poți să îți faci publicitate ca sponsor enunțându-ți premiile și jurizarea, fără să impune automat, timp de 1 an de zile, cât e obligativitatea de ține online pe blogul original textele, celor (în jur de) 100 de bloguri, care-ți introduc în articol linkuri spre business-ul tău, să îți facă publicitate gratis. Gratis, pentru că numai 3 dintre articole primesc premii, deci într-un fel sunt plătite pentru acel an de publicitate pe propriul blog. Restul o fac gratis, prin “șansa” de a participa. Șansa. Oh, well, we can twist the words the way we like it, but the facts are facts.

Azi a apărut, cumva potrivit, pentru că e și ultima zi de înscriere, din nou ideea probelor în atenția mea. Și am acum și-o jumătate de motiv să mă înscriu. Făcut din combinația dintre un mobil competitiv și unul romatic.

Cel competitiv are de-a face cu mine, să-mi ofer o competiție mie, chiar și-n condiții la care am obiecții. Un stimul extern de scris, când cel intern stă mostly în hamac dormitând cu pina colada sub nas.

Mobilul romantic are de-a face cu altcineva, cu un blogger care a participat cândva, cu 6 ani în urmă, participarea făcând decorul îndrăgostirii de cel care i-a devenit apoi soț. Mi-a plăcut povestea ei dincolo de concurs, ca un cameo ce dă valoare decorului.

Citez, mai exact, partea de basm de pe blogul ei, în care relatează ce s-a petrecut de la participarea ei la concurs:

“În cei șase ani s-a întâmplat așa: m-am mutat cu blogul pe un domeniu propriu, cel care m-a dus la gară, să plec la București la gală și m-a și luat înapoi de la gară acasă, la întoarcere, a devenit soțul meu. Întoarcerea acasă de la gala SuperBlog, e una din amintirile noastre de cuplu. Începuse să ningă foarte tare și până am ajuns eu acasă, era zăpada cât casa. Abia a putut ajunge la gară să mă ia. Dar a venit, cu peripeții chiar, și mereu legat de asta spune:  ”ei, vezi, ce declarație de dragoste mai mare de atât ai fi vrut?”  Tot el este cel care mi-a cumpărat cadou domeniu, într-un an, de Crăciun. Atunci m-am supărat. Adică, ce cadou e ăsta? Cum pui un domeniu sub brad? Între timp mi-au trecut pseudo-problemele astea pentru că am devenit mamă.”

Mai e timp până diseară să mai adun încă de-o jumătate de motiv. Iar dacă fac de-un motiv întreg, atunci s-ar putea să am surpriza să fac ceva ce nu-mi stă în fire. Să mă înscriu. Dar atunci trebui să-mi promit că singura competiție e cu mine, să reușesc să scriu pe teme care probabil în mare parte nu-mi spun nimic, având ca singur motiv acela de-a scrie.

Deși se naște atunci întrebarea dacă aș putea scrie despre ceva ce nu mă interesează. O întrebare la care știu răspunsul. Nu. Și atunci, pe cale de consecință, se poate naște provocarea să găsesc ceva, oricât de mărut, care să-mi stârnească interesul într-un subiect oarecare, oricât de neinspirant, în așa fel încât să pot scrie despre el. Abia ăsta exercițiu de imaginație! Imaginează-ți că te interesează. Imaginează-ți că te inspiră. La fel ca atunci când te-ai auto-amăgi că-l iubești. Și îl.

6 comments

  1. Am deschis să văd ce mai faci; situația de-a accepta sau nu, participarea, nu e ușor de abordat dacă stai în cumpănă. Tu știi mai bine ce să decizi. Ai multe obiecții. Multe schimbări survin și nu pentru o zi-două, înțeleg că pentru un an – starea de independență, liniștea, timpul fragmentat, presiunea la care vei fi suspusă etc. Sunt și ceva plusuri, dar acestea nu prea au cum să balanseze pozitiv întreaga situație, îndelungată. Apoi și la tine e valabilă “întrebarea dacă aș putea scrie despre ceva ce nu mă interesează”.

    • Concursul, deci scrierea articolelor, e de-a lungul a 2 luni de zile, până pe 30 nov.

      Articolele trebuie păstrate 1 an obligatoriu pe blog, cu tot cu linkuri, dacă vrei să-ți păstrezi dreptul de-a te numi participant.
      Dacă le ștergi, nu te mai poți numi participant.

      Bune precizările – independența de-a scrie despre ce vreau eu, liniștea, timpul, presiunea… și cum nu-s bună la presiuni, cred că și dacă mă înscriu, abandonez repede, descurajată sau dezinteresată.
      Ori de tematică, ori de neperformanța proprie de-a ține pasul.
      Un pic ca vulpea și strugurii sunt acri… cred.

  2. Dacă e vorba de 2 luni, te poți decide și cu participarea. Plusul e că te vei convinge de unele aspecte cunoscute numai de tine. Pe de altă parte poți scrie și despre alte subiecte, te informezi și scrii, și e ok să nu te întinzi cu scrisul, tot ce e bun nu e de mare întindere. Când nu știi ceva, suni un prieten, nimeni nu le știe pe toate.

  3. No less you!
    Asta e de bun augur, o așa atitudine; și pentru tine și pentru noi, ceilalți, cititori și suporteri, în acest joc colectiv.
    Că un umor fin, pe alocuri nuanțat, la nevoie, se găsește în ceea ce scrii.

  4. Până la urmă, ei capătă reclama aproape moca. Dacă se intamplă ca una din pagini să conțină ceva cu adevărat valoros, original, penetrant, e norocul lor. Cred că asta caută în primul rând.

Leave a Reply to Editor Cancel reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: