And the friendly one

Friendly dog. Extremely friendly. Just because it was with the man. Big grey dog. American Pit Bull. Grăsunel, venea din spate și dă să treacă prin dreapta mea, cu stăpânul ținându-l de funie în stânga.

– Nu te du pe acolo, că n-o să poți trece, aud din spate vocea liniștită a bărbatului. Îi spunea câinelui.

Mă opresc brusc, simțind pe dosul gambelor funia. Un cap de câine uriaș zorea să mă întreacă prin dreapta. Bărbatul își cere scuze și-și trage câinele la ordine. Mă vede înțepenită și se oprește și el. Câinele la fel, cu capul ițit sus, spre mine.

– E blând, nu vă face nimic, puteți să-l mângâiați.

– Ah, nu, nu e nevoie, zic adunându-mi reflex mâinile la piept.

– Să știți că e chiar foarte blând și binecrescut, îi place să fie mângâiat. Uitați că vă și place deja, zice trăgând în jos fiara se urcase deodată cu labele pe mine.

Mă dau un pas înapoi.

– Nu vă fie frică, câinele simte imediat. Haideți, dați-i mâna, să vedeți.

Apoi apăsându-l ușor cu 2 degete pe cap, îi spune scurt să se așeze.

Grăsunul, care de fapt era o grăsunică, se așează frumos pe labele de dinapoi și mă privește atentă. Cu ochi buni, așteptând.

Îi întind încet mâna stângă, în caz că mușcă să-mi rămână dreapta, și simt imediat botul umed și-o limbă scoasă în palmă. O mângâi pe capul mare, pătrățos, pe care poți să pui o bere. Îi zic câteva cuvinte. Tot mai drăgăstoasă se împinge cu capul în mine, s-o mângâi.

Cerșetoare ca o pisică.

– Ce câine alintat!

Bărbatul râde prietenos. Îl întreb despre cățea, cum o cheamă, câți ani are. E și el la fel de prietenos ca și câinele, îmi povestește entuziasmat că e ca un membru al familiei, alături de cei 4 copii. Discuția se întinde firesc. Câinele se întinde și el molcom la picioarele mele. E bine să-l simt acolo. Solidar. De pază.

– În prima săptămână când am luat-o, am învățat-o cel mai important lucru. Că eu sunt alpha.

– Iar ea ea betta, între râzând.

– Da, confirmă serios omul. Niciodată altfel. Ca să asculte.

– Și nu v-a mușcat niciodată?

– Când era mică, a încercat odată în joacă să mă capseze. Știți ce-am făcut? I-am tras picioarele de sub ea, am prins-o-n brațe și-am mușcat-o eu de ureche.

Râd cu zgomot.

Câinele tresare, se ridică, și mă privește întrebător. Îmi place privirea lui prietenoasă. Îi spun ceva și se aprinde instant, ca un aragaz, și sare iar să se urce cu labele pe mine. Bărbatul o trage jos.

– Dacă vă luați vreodată câine, să vă gândiți bine înainte. Ce rasă să fie, dacă se potrivește cu energia dvs. Și că trebuie să-l plimbați de 4 ori pe zi. Dar dacă-l obosiți bine dimineața, în restul zilei e mai ușor.

– Nu cred că e pentru mine. Nu-s bună la câini. Acum câtva timp un câine m-a lătrat pe stradă.

– Păi da, a simțit că vă e frică.

– Dacă mă lătra… Și ce trebuia să fac?

– Să nu vă fie frică.

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: