Deep fried lumpia, deep fried brains

Mi s-a făcut poftă de lumpia, deep fried cruncky lumpia. Amazing, tasty, toxic lumpias. Poftă de deep fried, poftă de nociv, poftă de moarte așteptând la colț cu securea picurând de colesterol. Plictisită și ea de job, un mod așa comun de a muri.

Cum e cu întrebarea aia, oare de ce ne place tot ce ne face rău? Sau ne face oare rău cu adevărat, dacă tot ne place? N-am inventat tot noi răul ăsta? Am despicat firul într-un alt 4, mereu există un alt 4 în care poate fi despicat orice, și am găsit pretutindeni ceva ce ne face rău, generând oricând o listă cu 10 motive pentru care să eviți X sau 17 motive pentru care nu e bine să Y. Așa cum am inventat colesterolul rău din ouă care nu e nicidecum rău, de fapt.

Invențiile/basmele lumii moderne.

Crescuți cu benzină cu plumb, jucării netestate, coloranți fatali, fum de țigară și coca-cola gâlgâind pe afișe destinate fericirii în familie, crescuți cu tot ce acum e icsat cu cap de mort, atenție – nu mâncați, nu consumați, nu atingeți – trăim. Bunicul nu știa că slănina = moarte curată și-a mâncat-o liniștit, fără să moară înainte de vreme. Pe atunci nu se știa că e rău, așa că am făcut cu toții ca bunicul, am trăit mai departe liniștiți.

Dar acum e vremea cunoașterii, a noii iluminării după renaștere, renașterea 2.0 cu twist negativist, farul e pus pe tot ce ne face rău, pe tot ce ne atacă, pe tot ce nu ne trebuie. Că acum știm mai bine.

Asta înseamnă că trăim mai bine? Nu mai ținem copiii în fum de țigară și-n benzina cu plumb, dar îi ținem într-o rețea densă de unde de toate tipurile, 3-4-5-7G, în lumina monitoarelor prăjind la foc mic rețelele neuronale, în fum de eșapament, în avioanele ce spintecă nonstop cerurile, în poluare fonică, în radiații cosmice tot mai mușcătoare sub o pătură de ozon subțirindu-se, în hormoni, antibiotice și substanțe nespuse, despre care se păstrează secretul câte 50 de ani până la dezarhivări filantropice, în starving for attention și alienări digitale, în gradoarea eu-lui ademenit în narcisism nesățios, în teroarea seflie-urilor și-n vastitatea singurătăților fără fund, unite berbecește prin like-uri și friendship-uri online, gustoase cât o ceapă degerată.

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s