When you have to ask God

You are not left with too many questions.

Ok, sunt întrebările mari, magistrale, alea cu sensul vieții sau dacă există viața de apoi, dar deja devin ridicole – totuși faptul că vorbești cu Dumnezeu îți arată deja limpede că există și viața de după moarte, și că viața are un sens.

Și atunci ce să întrebi?

Cât o să mai trăiesc? La asta Dumnezeu e renumit că nu răspunde.

Atunci ce?

Și deodată, în timp ce îți storci mintea din răsputeri să găsești întrebările pentru el, îți dai seama că ești prins în mecanismele alea mici ale vieții, când întrebările devin și ele mici și parcă ți-e jenă să i le pui. Mai sunt și întrebările alea tăinuite, la care ai vrea să știi răspunsul, dar în același timp ți-e frică de răspuns, să nu fie cumva altul decât cel pe care ți-l dorești. Și atunci nu le mai pui.

Și ești așa acolo, în fața lui Dumnezeu, încurcat, neștiind la ce-ar putea el să-ți răspundă. El te așteaptă răbdător, iar tu tot nu mai știi ce să întrebi. În cele din urmă se lasă tăcerea.

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s