Pana albastră

Odată am găsit pe jos o pană uriașă, albastră, un albastru deschis, azuriu, cu irizații – sau e doar memoria mea ce înfrumusețează lucrurile, dar sigur era albastră și sigur era frumoasă – pentru că am ridicat-o și am păstrat-o, cred că ar trebui s-o mai am pe undeva. Am păstrat-o gândindu-mă atunci că e foarte foarte foarte frumoasă, perfectă în frumusețea ei, și că seamănă aidoma c-o pană de scris. Deși întotdeauna m-am întrebat cum erau în stare să scrie cei de pe vremuri cu pene, am și încercat în copilărie să scriu cu vârf de pene, un dezastru, nu mergea nici de-o literă, abia mult mai târziu am realizat că era și-o peniță probabil atașată de vârful ăla.

Pană – peniță, nu-i frumoasă limba asta?

O pană c-o peniță în vârf.

Un stilou c-o peniță.

Și câte stilouri n-am avut!

Nu din alea românești, mari, groase, brutale, cu penița argintie mare cât o palmă de țăran. Nu, ci din alea chinezești, aristocrate, delicate, cu peniță mică, grațioasă, de aur credeam, deși nu prea înțelegeam cum îmi dădea mama atâta aur pe mână. Aveau capace aurii, metalice, și până și culorile tocului de care prindeai neîndemânatec, cu degete mici de copil, erau frumoase, nu doar negre. Am avut și unul vișiniu, și unul abăstrui, și unul verde. Dar încercarea de oțel era cea a peniței. Cum scria! Să curgă lin, neîntrerupt, cu un șuvoi de cerneală subțire, cât un fir, nici prea gros, să facă porci, nici prea subțire, să fie scrisul de ață. Să nu zgârie foaia, care și era și ea o altă artă, separată, aceea a colii bine alese, fără dictando ăla prost, gălbui, absorbant, ca de hârtie igienică, uneori așa de prost că mai avea încă așchiuțe de lemn presate în ea, pe care le încălecai cu penița.

O, și câtă dramă demnă de Shakespeare se întindea când îți cădea frumusețe de stilou, alunecând nemernic pe bancă, drept în vârful ăla neprețuit și cum deodată se despărțeau cele două firicele de metal ce formau bobița perfectă din vârf, într-o gură urât rânjită și strâmbă, cu cei doi dinți din față crăcănați în direcții opuse!

Cerneala.

Dimpreună cu stilourile și foaia, cerneala era cel de-al treilea ingredient al scrisului de drag, cu drag. Ce poate fi mai frumos decât să scrii încet, cu atenția celui ce abia învață literele, cu capul așa de tare aplecat spre stânga că atingeam cu obrazul palma ce ținea diligent foaia, și să vezi cum urma de cerneală subțire, lucioasă ca un șarpe, lăsată de peniță, începe să se usuce treptat, retroactiv, și să fixeze definitiv însemnul pe foaie. Punctele rămâneau întotdeauna în urmă, ele se uscau cel mai greu.

Am urât cerneala albastru deschis, apos, leșinat, și care parcă și mirosea leșinat, șters, neconvingător. Sau cea albastră-violet, movulie, una dintre culorile cel mai puțin plăcute, c-o asprime de închisoare. Era doar una care-mi plăcea, tot chinezească și ea, până și călimarea ei era mai semeață și mai înaltă, cu un miros înțepător și, cum altfel pentru niște gusturi atât de pretențioase încă de atunci, greu de găsit. Era un albastru spre negru, cutezător, ce nu devenise încă negru, dar părăsise demult câmpia azurie, care năștea un scris sobru, îndrăzneț, întotdeauna vizibil dincolo de orice dictando cu linii insensibil de groase sau colorate.

La un moment dat, în multele mele cercetări după culoarea perfectă, am început să-mi prepar cernelurile mele. Nici nu mai știu de unde am învățat, și nici nu mai știu acum cum se face, probabil am găsit prin vreo carte rețeta și am făcut încercări în laboratorul meu de experimente cu scrisul. Mi-am făcut până și cerneală invizibilă, se citea doar când încălzeai foaia, cu grijă mare trebuia, căci granița dintre lizibil și scrum era mică și potrivnică. Și câte găuri n-am ars eu în foile ce începeau să zvâcnească în mână, să se răsucească în dogoarea flăcării, și asta din intenția nobilă de-a citi misive tainice, cu mari și neprețuite mistere, tot de mine scrise!  

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s