The Pants

via The Pants

Nu mică mi-a fost mirarea (și deliciul) să găsesc pe cineva interesat de pantaloni cam în același fel ca mine. De pantalonii care-s comozi, arată bine și au buzunare destule. Greu de găsit.

Jeanșii, sub o foarte mică formă, se încadrează cât de cât, și nici ăia toți, doar cei cu buzunare cel puțin pe jumătate practice. Și anume, sub forma formelor frumoase. Pantalonii de gagici, subțirei, frumușei, nu se încadrează. Deloc. Sub nicio formă, nici măcar cea măcar a formelor frumoase, care nu-i mai poate salva având în vedere că nu au buzunare.

Un pachețel de șervețele aveam și eu pentru momentele de lacrimi sau de glod, un pachet de șervețele amărât aș fi vrut să port la mine, unul mic, mic de tot, nici măcar plin, doar cu vreo 3 șervețele, dar n-a fost chip cu pantalonii de la Benetton.

Frumoși? Bifat. Comozi? Bifat. Buzunare? Ioc. Și uite așa, de fiecare dată când mă dădeam jos din mașină, de fiecare dată când mai făceam 20 de pași, de fiecare dată când mă aplecam, trebuia mereu c-un deget să tot îndes înapoi în buzunărașul miniscul din stânga, pachetul de șervețele ce-și tot ițea urechile pe deasupra să iasă, să cadă, să se piardă. Numai să îndrăznesc să port cheile în astfel de buzunare, să vezi atunci dramă în patruzeci de acte criminale, în care se lasă cu lăcătuși mecanici și foarfece! Cum pentru ce foarfece? Să tai pantalonii pentru totdeauna să nu-i mai văz. Done.

În final, concluzia articolului a ajuns la concluzia mea de mai demult. Pantalonii militărești, ca și educația, sunt cei mai buni. Comozi, frumoși și cu buzunare de să port la mine tot arsenalul strict necesar – și carnețel de teren, și pix de teren, și telefon de toate zilele, și șervețele cu urechi ce nu ies să-și ia zborul, și ruj, și chei. Ah, da, și niște mărunțiș, în caz că dau de prădători și-mi cer telefonul, să am ce da la schimb.

Și-o idee nouă dată de povestea pantalonilor. Salopeta! Cum nu m-am gândit eu până acum la așa ceva?! Și cum de nu am în garderobă nicio salopetă, nici măcar una, chiar și una mai pricăjită, mai de prost gust, înflorată, gătită, mai de damă, mai nepractică (deși aș opta pe una muncitorească, din material extra confort, cu buzunare largi și-o bufniță pe piept)?! Poate pentru că le lipsește un feature important, confortul? Cum merg eu la baie cu salopeta, cum mă zbat să ies din ea, pe unde-i târâi bretelele, că dacă pe jos, sunt ca și moartă de scârbă?! Deși, de fun, cred că totuși ar trebui să încerc și eu cândva măcar, măcar o salopetă. Trec la bucket list. De căutat.

 

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: