Și-a luat timp să-mi răspundă

Nu drăguț? Celui căruia i-am scris acum câteva zile, cumva vag cu inima strânsă, că nu-i  văzusem postul regulamentar săptămânal, ce apare cu precizie de zi și aproape oră, pe blogul lui, de ani de zile, mi-a răspuns azi.

Liniștit, un rând, să-mi spună că schimbă formatul blogului. Ah, da? Deci asta fusese furtuna ce deodată stricase rutina cu care fusesem învățată, și care a declanșat niște prime dăți remarcabile: primul meu mesaj către un blogger și prima mea donație pentru munca cuiva oferită gratis celorlalți, inclusiv mie.

Keep reading, a încheiat, ceea ce-mi spune că încă se mai bucură când e citit. Fapt remarcabil pentru cineva care e citit demult și de foarte mulți. Nu a intrat în eroziunea star-urilor de cinema/muzică, pentru care I am a big fan, auzit de nenumărate ori, nu mai poartă aproape nicio semnificație. Yes, you are a big fan, as some other millions boring people, vine replica sătulă. Ceva de genul ăsta, ca senzație de dezamăgire și dezgust, am citit recent pe blogul lui Arhi, pe vremuri era Arhi, acum are alt nume, mai catchy, cetin, care, într-un post în care dădea niște informații utile/administrative, scria ceva de genul, citez din memorie, “uite aici, tot eu să vă găsesc, săracilor“. După linia asta, nu mai e loc de nimic între mine, ca cititor, și el, ca blogger. Relația e distrusă. Pentru că, spre deosebire de scriitorii care scriu în hruba lor, tăcuți, aruncând din când în când cărți întregi, organisme vii cu viață proprie, ruptă de el, lumii, să le molfăie, caracterul și personalitatea unui blogger contează! E zi de zi prezent și are un alt tip de contact cu cititorii, unul mult mai personal. Deci, săracilor ăla, indiferent de orice procent de umor ar conține, e ceva peste care nu se poate trece. Nu citesc un om ce mă umilește ca cititor. Why would I?

Dar revenind, am primit răspuns înapoi. Simplu, plin de respect, echilibrat. Îmi aleg singură felul de om pe care vreau să-l primesc în lumea mea. Zic ca Seinfeld, I make my own people!

Și da, I keep reading. Mă gândeam de mai mult timp să fac o donație, pentru că citindu-l, mă bucur la liber de timpul și energia lui, dar am postponed. Nu mai făcusem asta pentru că nici nu mai citisem vreodată pe cineva sistematic. Faptul că am scris și trimis singurul meu mesaj ever din poziția de cititor, mi-a readus mai în față, de data asta bătând din picior exigent, datoria morală ce-o simțeam de ceva vreme pentru acel scris. Și-am făcut cu ocazia asta și donația. Și parcă deodată lucurile s-au aranjat altfel. Am dat ceva la schimb, în afară de timpul meu petrecut în rândurile lui. Mi-am eliberat karma.

Feedback:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s