Suge-o, Ramona!

Genial titlul, nu? A fost o satisfacție până și pentru mine să-l tastez.

L-am invidiat pe Andrei Ciobanu, cred că ăsta e numele lui (pfii, ce memorie, am ținut minte de sâmbătă, când am căutat info despre film, până azi), care a scris Suge-o, Ramona, un titlu absolut remarcabil, care doar el singur vinde înainte de orice. O înjurătură și nu prea, vrei să vezi ce se ascunde dincolo de asta, ce e cu Ramona, de ce s-o sugă, a supt-o până la urmă, și după aia? Acum a scos Netflix film făcut pe seama cărții. 2.5 milioane de dolari buget, mare pentru România, actori și români și străini, despre periplurile unui adolescent refuzat de gagici care aparent, dacă e să mă iau după trailer, devine un crai, compensator. Să-i fie recunoscător Ramonei, dacă îi întorcea aia sentimentele, era acum un băiețel cuminte, yes-man-ul unei femei puternice și practice. Așa a schimbat foaia și-a devenit potențialul care oricum era în el. Căci, până la urmă nu orice băiețel refuzat devine bad boy-ul ce face ravagii printre fete. El l-am refuzat pe un băiețel atâta vreme, dar n-a devenit bad boy, ci a pus o mamașă mâna pe el, i-a turnat un plod sau doi și… Și atât. Viață de familie liniștită, muncă să aducă ce trebuie în cuib să crească progeniturile, ascultat femeia ce-l duce de mână, tremurat de frica ei că nici să se uite după alt cur apetisant nu mai îndrăznește.

Deci nu, tipul care a scris devenea oricum bad boy, Ramona a fost doar un catalizator. Mi-a oferit sâmbătă Netflix sugestia să mă uit la Oh, Ramona, au adaptat titlul, din păcate, Suck it sau Fuck you/off, Ramona!, o fi decis hoarda de manageri că era politically incorect. Am văzut trailerul și mi-am dat ochii peste cap. De ce m-ar interesa pe mine ce mai face un adolescent ca să primească atenția vreunei puștoaice? Aceeași poveste americană despre boy want girl, girl see no boy, boy get sad/angry. E plin Netflixul cu poveștile astea de adolescenți, normali sau zombi, sau vampiri, sau alieni, că încep să mă întreb dacă nu mă uit la varianta cu acnee hormonală a Netflixului și-o mai fi una pentru vârsta adultă, pe care am debifat-o din greșeală. Sau AI-ul Netflixului e cam dummy, dacă îmi selectează astfel de invitații. Încă nu mi-a învățat preferințele?

Aici se introduce o pauză de google-it, să caut după Andrei Ciobanu, și am dat peste o mulțime de informații despre el. Ce surpriză plăcută! Un drăgălaș, la gesturi îmi amintește de Gury Pascu, expresiv și mucalit. Face stand-up, am găsit un filmuleț cu glumițele lui. Un amestec de ingenuitate și aroganța tipică masculilor din România ce încep să se audă pe un stage.  Accentul îl face, însă,  adorabil! Moldovean, vorbește volubil și plăcut, cu acel accent dulce, așezat, și ce-mi place e că o face fără nicio urmă de reținere. A făcut din accentul lui un power horse pe care-l biciuie cu dibăcie. No inferior complex, but extra win. Intuiția îmi spune că a scris cartea la fel cum vorbește, deci mi-ar plăcea s-o citesc. Cică a fost citită de 1 milion de ori online. Sper că i s-a dat măcar 1 dolar pentru fiecare citire, să fie milionar.

Și l-am invidiat pe Andrei ăsta de sâmbătă până luni, c-așa beau oamenii buni. Invidia mea, după ce l-am ascultat oleacă, nu mai are niciun chef să fie, s-a topit, căci am înțeles imediat că de fapt omul face bine ce face. E minunat că își folosește talentele, că a găsit ce i se potrivește și că Netflixul face și un film. Păcat că nu e în română și păcat că nu e cu accentul lui, din Moldova. Probabil ar fi fost o serie strălucită, un fel de cireșarii 2019, cu toate schimbările necesare anului de grație ce are iphonuri, facebook și google earth.

E născut în 1989, duamne că tineri mai sunt! Sau duamne cât am intrat eu în rândul netinerilor, și cum de acum jocurile și glumele sunt făcute în principal de cei ce vin în urma mea. Fain tip, înalt, fără burtă, e drept, cu început de chelie, dar cu genele nu te pui, merge de-o tură. Mi-l păstrez pentru fantezii erotice.

Bun. Asta cu Andrei. Mișto că a scris, mișto cum vorbește. Și cred că e un tip mișto, modest, de gașcă și sper, pentru frumusețea lui nativă, ca succesul să-i dea un touch de bun augur, deși țara noastră te presează spre alte canalizari.

Revenind la Netflix, cum ziceam, invazie de filme despre problemele adolescenților. Mai e acum unul făcut de nemți, despre un puști ce se apucă să vindă droguri online, dacă nu mă înșel titlul e exact la fel de simplu precum descrierea mea, How to sell drugs online. Asta tot ca reacție a unui puști cenușiu, nerd, la problemele lui cu fetele de liceu. Nu pot să mă uit la așa ceva, am încercat câteva minute și m-am plictisit. Again same bullshit?! De când a tot crescut gigantul Netflix, au început să apară o mulțime de mizerii și pe el, tineri, zombi, droguri, unicorni. La început parcă mai aveau lucruri faine, Breaking Bad, Ozark, Fargo. Acum îmi ia mult timp până să găsesc ceva pe care să aleg să dau timpul meu, și când găsesc, e aproape întotdeauna un compromis. Mai bine mă uit a 3-a oară la Breaking Bad, excepțional făcut, regizat, dialogat, etc, etc (ovații și valuri pe stadion).

9 comments

  1. Îmi place Andrei Ciobanu ca om de radio, mi se pare s tare haios. Nu ştiu de ce am respins din start ideea cărţii, cred că publicitatea excesivă m-a îndepărtat de ea. Dar poate vine şi vremea ei, nu ştiu.
    Netflix nu am, am HBO Go şi nici acolo nu apuc să văd tot ce aş vrea.

  2. Cred ca datorita publicitatii am exclus si eu cartea din lista mea de lectura. Poate o revizuiesc 😉
    ziua buna, Menda!

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s