Deodorantele Ben&Anna – NU

Aici e un review strălucit la ele, am dat întâmplător peste el și mi-am amintit că eu abia ce aruncasem la gunoi 2 tuburi nou-nouțe, ce-și făceau veacul în dulapul din baie, poate dintr-o speranță neintemeiată că or fi bune cândva, cu timpul. Ca și vinul? Nu, nu de asta le țineam, așa speranțe stupizele nici eu nu mai am, rămăseseră acolo din inerție. Au fost scumpe, erau aproape noi și nu m-am îndurat să le văd în gunoi, cel puțin nu imediat după dezamăgire. Că am fost dezamăgită de ele, avusesem așteptări.

Așadar review-ul meu e unul complet negativ. Scurt și la obiect, nu merg. Le-am încercat de câteva ori cu ceva timp în urmă, după ce le cumpărasem foarte încântată de idee, de ambalaj, de prezentare, de compoziție. Păreau o promisiune ce credeam că are șanse mari să se concretizeze.

De ce nu merg? Începând de la consistență, peste care aș fi fost dispusă să trec cu vederea dacă își făceau treaba, și terminând cu tocmai multlăudatul amalaj, îți oferă cu dărnicie un voiaj rapid prin diferite stadii de frustrare și deziluzie.

În primul rând e nevoie de ceva police puternic să împingi pasta aia sus pe tub, destul de frustrant în primă instanță, când începi tubul, până începi să te consolezi singură spunându-ți, de, e produs natural, tre să fac niște concesii la comoditatea de zi cu zi a deodorantelor ne-naturiste și dușmane (nu-s! e doar preconcepția, miturile internautice și dezinformarea, nu știu deocamdată niciun studiu demn de citat care să obiectiveze vreo conexiune între cancer de sân și sărurile de aluminiu).

Apoi pasta aia prăfoasă ce se lipește de degete și devine mai moale și maleabilă pe măsură c-o modelezi între degete ca apoi s-o aplici. Aș fi trecut și peste asta, adîugând un pas sacrificeal în procesul toaletei de dimineața, acela al spălatului persistent pe mâini după aplicare, dacă ținea. Nu ține, nu ajută, parcă stimulează transpirația, și nu aia apă chioară, nefermentată de bacteriile saprofite, ce nu miroase, ci una deodată neplăcută, așa cum în mod normal nici nu e. Bre, păi?

Acea pastă care cu trecerea timpului, să zicem cam jumate de an de când stăteau uitate prin dulap, se usucă și devine sfărmicioasă, messy, doar când scoți capacul. Să fie deasupra chiuvetei, da, c-o să cadă firimituri.

Da’ nu contează toate astea, în cele din urmă. Contează că nu face bine la transpirație. Taman pe dos.

Deci, nu.

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s