Periuței mele de dinți

Îi cade (și ei) părul. E a doua oară în timp de o lună când mă trezesc că fir de păr de la periuță îmi rămâne în gură. N-ar fi o problemă dacă nu mi-ar declanșa reflexul de vomă, unul dintre cele mai greu de suportat reflexe, chiar dacă de obicei salvator. Și fiind deja a doua oară, e semn că s-au fragilizat perișorii și tot or să cadă. Nu mai vreau senzația aia de ac de plastic fin undeva pierdut prin faldurile gurii. Am aruncat-o pe loc și, luckly, am una nouă să înlocuiesc imediat, cumpărată luni, într-un fel de presimțire. Am de fapt multe periuțe noi prin casă, pe care le țin din inerție, dar pe care eu n-am să le folosesc decât în caz de urgență sau să le iau cu mine într-o excursie de o zi. Noroc că nu fac de astea aproape deloc. Demult foloseam orice, dar acum e doar un tip anume de la Oral-B care-mi place, cu perii exact de consistența care-mi place, nu foarte tari să zgârie gingiile, nu foarte moi să nici n-o simt, cu curbele exact în unghiul care mi se potrivește. Faptul e remarcabil, acela că am una de rezervă, pentru că modelul ăsta e greu de găsit (se putea?!). E un singur loc în tot orașul unde o au. Pe net nu m-am uitat, dar poate pe viitor asta e soluția.

Un comentariu

  1. Offf… nici periutele de dinti nu mai sunt ce au fost 🙂

Comments:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s