You do not give so little to do

You do not give so little to do to such a talented actress.” Citat din review-ul user-ului guy-bellinger de pe IMDB din 31 jan 2011 la unul din filmele mele preferate, chiar dacă încă nevizionate, Une balcon sur la mer. Ar trebui să-l trec pe to do list, deși nu cred că pot uit de el, atât timp cât nu uit de Boogie Street a lui Cohen. N-are multe review-uri, o mânuță, le-am citit azi dimineață pe toate și toate-s pozitive și par scrise de oameni inteligenți. E și cam și logic să fie așa, numai oameni inteligenți ar scrie în engleză review-uri la filme obscure franțuzești într-o eră acaparată de Hollywood.

Și totuși citatul, așa simplu și obvious cum e, m-a agățat cumva. Am revenit asupra lui și l-am recitit de vreo câteva ori. Wasted talent ar putea fi titlul lui, dacă un citat ar putea avea un titlu. M-a agățat pentru că rima cu niște gânduri recente, când am avut repetat momente suspendate deasupra neantului oftând, momente suspendate de mirarea zdravănă, ce s-a repetat. De ce am scris atât și n-am făcut nimic cu ce am scris? De ce sunt așa de multe pagini? Așa de multe cuvinte? Pentru ce există?

S-a simțit ca o irosire, culmea, tocmai în timp ce le adunam la un loc, într-un coș mare. Ca o recoltă la care nu te aștepți, nu ți-ai propus-o și care nefolosită, putrezește, se pierde precum o recoltă bogată de mere roșii, părguite strașnic într-o toamnă mănoasă, ce nu găsește guri să le muște.

You do not give so little to do to such a talented writer.

2 comments

  1. Uneori ma întreb de ce scriu. Am, ca și tine, o mulțime de hârtii și hârtiuțe peste care îmi arunc uneori o privire(când am timp, când le găsesc, când îmi propun sa fac ordine printre ele și în final rămân acolo, așteptând) și, citindu-le, sunt câteva clipe în care ma întreb am scris eu asta? Când?! Uneori îmi amintesc exact momentul cu lacrimile sau zâmbetele (mai rar ce e drept) care l-au însoțit, alteori în mintea mea e un vid complet, dar simt ca suntem legate eu și gândurile mele, recunoscute sau nu, într-un mod ciudat care ma face sa le scot din coltul lor de suflet, tocmai pentru a nu lasă uitarea sa se aștearnă asupra lor. Și atunci de ce le las sa zacă te miri pe unde? Nu știu dacă voi găsi vreodată răspuns la întrebarea asta, dar e încă un punct pe lista aceea cu lucruri de facut
    Cât despre film, nu știu nimic despre el. Dar cumva, în mintea mea s-a mai așezat încă un gând pentru ce voi fa0ce undeva, candva…
    Cristos a inviat, Menda!

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s