Test Driving Mercedes C, CLA, A și Audi A3

C-ul a picat din prima. Avea 150 de cai, dar era prea grea pentru a te bucura de ei, timp prea lung să accelereze. Și chiar era prea mare, mă uitam în jur și mă simțeam un băț pe-o insulă.

CLA cu 125 de cai, arată bine, feminin, a picat și ea imediat testul din cauză că era tot lentă. O barcă uriașă, bine încheiată, cu forme frumoase e drept, dar tot barcă. Prea grea și ea pentru motorul ăla. În plus am ceva cu geamurile fără cadru, pur și simplu nu se simt natural. Cum să trântesc o portieră care are geam și atât. Probabil aș avea o mare rezistență până să umblu cu vreo decapotabilă. Not for me, I need my shell. Conservatoare, clar.

Next a fost clasa A200 cu 150 de cai. Ei…prima la care am zis…poate. Fugea când voiam și fugea repede. Mare însă tot e. Nu înțeleg ce i-au făcut botul ăla cât lupul, n-au nevoie de atâta carcasă, de atâta metal de cărat după tine.

Audi A3 cu 150 cai am știut după 10 metri că nu se califică. Grosieră, simplă, fără nicio finețe, o ladă cu roți, atât de simplă, atât de seacă. Mașină parcă puțin mai spoită ca o dacie, dar cam același vibe, ieftin, retro, neștiutor de noile tehnologii. Nu mi-a inspirat nimic. Măcar clasa A de la Mercedes mi-a inspirat ceva retro, de bunicuță tânără, anii 60 cu ceva Beatles și discuții despre world peace printre norii de canabis. Dar la asta nimic să mă atragă. Chiar nimic, poate doar numele. Dar dacă aveam o slăbiciune pentru Audi, mi-a trecut instant.

Descopăr că în mine doarme somn lung și lin, și mai ales complet neștiut, un mic șofer aprig ce vrea viteză și reacție. Nu mă interesează atât de mult estetica sau liniile, se pare, contrar așteptărilor proprii, ci cât de repede acelerează, cum se aude, cum ascultă de comenzi, cum se mulează pe stilul meu de-a conduce, foarte cuminte de altfel, cu sporadice asperități și repeziri. Și am mai descoperit că îmi plac mașinile mici, deși cele puternice nu se fac foarte mici, din motive de siguranță. Dar după ce m-am urcat în C-ul de la Mercedes, știu clar că nu vreau barcă. Cu cât mai compactă, cu atât mai plăcut pentru mine.

Mai am trei pe listă: BMW de 184, volvo nu știu încă de care sunt, și GTI-ul de la WV. La urmă aleg cea mai rapidă și mai plăcută de condus. Pentru mine. Totul se bazează clar pe feeling, nu pe emblemă sau performanțele de pe hârtie, I dont care. Nu mă mai iau ever după pozele frumoase din reclame, e zero cum arată dacă se simte aiurea și nu-ți inspiră nimic când te urci în ea.

Mi-a trecut prin minte în timp ce dădeam dezamăgită cheia înapoi insului de la Audi, uimit și el că n-aveam niciun cuvânt bun pentru mașina de care inițial mă arătasem interesată, că aș fi genul de bătrânică care la 100 de ani moare în timpul unui testdrive al unei mașini cu motor prea puternic pentru reacțiile ei întârziate. Nostim, cumva. N-ar fi o moarte chiar rea, dacă ar fi instant. Și dacă înainte aș fi terminat tot de făcut.

Answer:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s