După aproape o săptămână

De pândit pisica de la marginea pădurii ce părea a nimănui, i-am dus mâncare, apă, am decăpușat-o, am aflat că e de la o casă de pe acolo. A ieșit ieri omul de acolo să spună că nu e bagaboantă, că are casa ei. Un om cam prost. Bâlbâit, repetitiv.

M-am liniștit, pe de o parte am aflat că avea cine să aibă grijă de ea, n-o să moară. Pe de altă parte mi-a părut rău pentru ea, avea căpușe când am găsit-o, ceea ce înseamnă că nu era chiar așa de bine îngrijită. Neglijată, de fapt. Slabă, îi numărai vertebrele.

Am rămas cu o cutie de mâncare de pisică, niște fiole anti-căpușe si anti-purici și cu o fotografie cu una dintre cele mai frumoase și feminine fățuci de felină, cu ochi verzi, migdalați.

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s