Camera anonimă

Ieri am plecat pentru totdeauna din biroul ăla. L-am lăsat frumos în urmă, mai frumos decât l-am găsit. Pe pereți tablouașe simple, colorate la repezeală într-o seară în care mi-am dat seama, după atâta vreme, că aveam două cuie goale care m-au sâcâit permanent c-un fel de întrebare. Noi de ce suntem aici? Am stat tot timpul cu două cuie goale, până aproape să plec de acolo. Atunci m-am gândit să le umplu, pentru ceilalți, ce-or să vină după mine. În ziua în care am potrivit tablourile pe ele, așa mici și naive, le-am răspuns la întrebare. Uite, de asta sunteți aici.

Pe ușa zidită în perete am lipit desene, multe și simple, un fel de glume interioare ce glumesc pe interiorul celor ce le privesc. Un balon. O baterie golită. Sau o pisică. Copilării? Copilărești.

O ghirlandă scurtă de floricele de-a lungul unui stâlp de ușă.

Biroul l-am lăsat curat, fără nicio foaie, fără foile mele, hârtiile, dosarele, șervețele aruncate, mereu șervețele aruncate pe deasupra, și întrebările colegilor ce le vedeau, ești răcită. Nu, nu eram niciodată, doar luam cu mine șervețelele cu care mă ștergeam după ce mă spălam pe mâini și le lăsam ghemotoc pe birou. Seara le strângeam și le aruncam, cu regret pentru planeta mânjită, la gunoi. Copaci tăiați, să facem celuloză, să facem hârtie, să facem șervețele. În trecut ne ștergeam cu prosoape. În trecut distrugeam mai puțin.

Pe biroul gol, deodată minimalist, am lăsat sub monitor un capsator, un de-capsator și-o cutie de capse. Într-un păhărel azuriu, transparent, o bijuterie colorată ca apa vacanțelor, am lăsat câteva ace de hârtie și un pix de-al meu. Roz, cum nu găsești nicăieri într-o corporație sumbră. Lăsat tot acolo ca o prelungire din ființa mea, ce acum dispare din povestea aia, lăsând în urmă o undă aproape insesizabilă. De parfum ce se va disipa, de culoare ce se va șterge, de utilitate ce va fi folosită.

Dulapului i-am șters praful de pe rafturi, lăsându-l mirosind a flori. Am șters c-un șervețel parfumat cu unul din parfumurile mele. Preferate. Apoi i-am închis ușile, să-mi păstreze în întuneric și tăcere amintirea.

Poate așa se simte când te pregătești să mori și ești împăcat cu asta și-ți pui treburile în ordine. Poate așa ar trebui să privesc moartea, ca o trecere de la un loc în altul. Iar în urmă să las mai frumos decât am găsit.

Când am intrat prima dată în camera asta mi s-a părut unul dintre cele mai urâte locuri în care aveam să lucrez. Patru pereți goi, un birou prăfuit, un dulap la fel, mocheta cu o pată uriașă de cafea, un scaun vechi, gata să se rupă. Care pănă la urmă s-a și rupt. L-am dus așa sub mine, jerpelit și croncănitor, mai toată perioada mea acolo, până când într-o vreme i s-a dus de tot mecanismul ce-i ajusta înălțimea. Cu puțin timp înainte să plec, am cerut unul nou. O fereastră mică dând spre ziduri gri. Din gri în gri. Griul de afară se uita la cel de dinăuntru. Sau invers. Nu știai dacă erai poftit să ieși afară sau să intri înăuntru.

M-am așezat în primele zile în fața monitorului, gri și ăla, și-am început să-mi fac loc. Ca o pată de culoare ce se extinde, post-ituri roz, galbene, hârtii, căni, păhărele de cafea, au început să înconjoare tastatura, monitorul, să încarce biroul ca o tavă uriașă ce tot se aglomera. Sertare nu aveam, de aceea era tot timpul aglomerat, dar îi stătea oricum mai bine plin, decât așa gol și părăsit. Acum era viețuit, veneam acolo dimineața, deschideam ușa, apăsam butonul computerului și îmi dădeam haina jos. Începea viața, mișcarea, sunetele. Mă aștepta. Treptat m-am luat cu munca și-am uitat cât de gol e. Nici nu-l mai vedeam gol, era plin cu mine.

Primele mele zile acolo au fost străine, dușmane, eram în cotețul ăla gol, sumbru, nu știam pe nimeni și îmi începeam calea. Ultimele mele zile acolo au fost tot dușmane, știam și-i îndrăgeam pe toti, iar biroul trebuia să-l părăsesc. Locul ce devenise al meu. Numele meu n-a fost niciodată pe ușă. O scăpare de la administrație, pe care n-am corectat-o. Camera anonimă, nimeni nu știa cine locuia acolo. Uneori nu mai știam nici eu.

Answer:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s