De umplutură

Am încercat să trec peste acreala lui. Peste resemnarea aia de om ce nu mai îndrăznește să spere, pentru că trecutul e mult mai frumos și oricum mai lung, decât orice viitor și-ar imagina el. Peste grumpiness.

Am încercat, dar cred că nu pot aduna foarte multă voință să trec peste toate astea la un loc, ce sunt nu doar neinvitante, dar complet descurajante. Pentru mine. Probabil cineva mai încăpățânat, mai avântat, ar fi avut mai multe rezerve de folosit să bată nepoftirea lui. Eu nu am. Sau nu vreau să le mai creez.

Probabil nu am destulă motivație.

Când mi-a răspuns ultima dată la urările mele, e drept neutre, dar spre bine, cu „sunt de umplutură”, mi s-a luat pe termen încă nedeterminat să încerc să văd omul cald, care există, de după armura rigidă, zgâriind la fiecare atingere. Nu doar dragoste cu forța, dar nici omul cald, bine pitit sub straturi de beton armat, nu se descoperă cu forța.

Comments:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s