De umplutură

Am încercat să trec peste acreala lui. Peste resemnarea aia de om ce nu mai îndrăznește să spere, pentru că trecutul e mult mai frumos și oricum mai lung, decât orice viitor și-ar imagina el. Peste grumpiness.

Am încercat, dar cred că nu pot aduna foarte multă voință să trec peste toate astea la un loc, ce sunt nu doar neinvitante, dar complet descurajante. Pentru mine. Probabil cineva mai încăpățânat, mai avântat, ar fi avut mai multe rezerve de folosit să bată nepoftirea lui. Eu nu am. Sau nu vreau să le mai creez.

Probabil nu am destulă motivație.

Când mi-a răspuns ultima dată la urările mele, e drept neutre, dar spre bine, cu “sunt de umplutură”, mi s-a luat pe termen încă nedeterminat să încerc să văd omul cald, care există, de după armura rigidă, zgâriind la fiecare atingere. Nu doar dragoste cu forța, dar nici omul cald, bine pitit sub straturi de beton armat, nu se descoperă cu forța.

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s