Clemență

Din vreme în vreme aveam ocazia să vorbesc cu the wise man in the dark room. Nu-și aprindea niciodată lumina, ca și mine nu putea să sufere lumina neonică. Mă întreba atent dacă vreau lumina aprinsă, când veneam la el, ziceam că nu contează pentru mine, deși conta, ca să-i dau lui voie să aleagă liniștit. Și alegea liniștea obscurului. Un obscur în care timpul se dilata nerușinat într-un secol al vitezei și-al lipsei de timp cronice. Întotdeauna timpul cu el mi s-a părut, cum rar mai am ocazia să experimentez asta, lung. Extrem de lung. Minutele treceau greu, se târâiau ca omizile și nu rar era când plecam mai repede decât era prevăzut. Poate și din sentimentul că răpeam din timpul aceluia care invariavbil avea zilele pline ochi de la început la sfârșit. Eu strecurată când și când printre treburile celelalte, un desiș descurajant de to do. Și nici măcar nu erau multe de spus. Sau nu voiam eu să spun prea multe, de teamă să nu-l dăruiesc deodată cu posibilitatea să vadă prin mine. Să-mi vadă fricile, îndoielile, nesiguranța. Deși nu cred c-a funcționat prea bine tactica mea de-a vorbi parțial, de-a tăcea pe marginile prăpăstiilor, fără să îi arăt cu degetul adâncimea. Pentru că unele lucuri le-a intuit și unele cuvinte au răsunat în mine cu ecoul metalic al unor chei aruncate pe pardoseala de piatră a beciului. Clemență, mi-a zis. Mai multă clemență pentru tine. Să nu uit cuvântul ăsta, s-ar putea chiar să am nevoie de el.

  1. Pot să împrumut cuvântul? Mi-ar trebui 😦

Comments:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s