Dacă nu ai nimic bun de spus, mai bine taci?

Nu. Doar că nu voi comenta pe blogurile ce apreciază astfel de cărți, astfel de conținut. Inutilitatea gestului, de-a lăsa în urmă cuvinte ce by default îți vor fi refuzate.

„- Cine ești tu? Cine ești?… îi șoptesc printre sărutări pătimașe. […]

– Nu mă întreba cine sunt. Întreabă-te cine poți fi tu lângă mine?”

Neveridic. Nimeni nu vorbește așa. Sigur nu printre sărutări pătimașe.

Duc dorul unor critici acerbi, direcți, fără mănuși, fără multe fasoane, care să facă școală, ca Titu Maiorescu, cu publicul, din ce în ce mai needucat, din ce în ce mai a-tot-înghițitor, nu contează cât de prost. Ca mâncarea de plastic din supermarket, în ambalaj colorat, cărțile de pe tarabe, tot mai toxice, tot mai sărace în nutrienți.

Idei utopice.

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s