Dacă nu ai nimic bun de spus, mai bine taci?

Nu. Doar că nu voi comenta pe blogurile ce apreciază astfel de cărți, astfel de conținut. Inutilitatea gestului, de-a lăsa în urmă cuvinte ce by default îți vor fi refuzate.

„- Cine ești tu? Cine ești?… îi șoptesc printre sărutări pătimașe. […]

– Nu mă întreba cine sunt. Întreabă-te cine poți fi tu lângă mine?”

Neveridic. Nimeni nu vorbește așa. Sigur nu printre sărutări pătimașe.

Duc dorul unor critici acerbi, direcți, fără mănuși, fără multe fasoane, care să facă școală, ca Titu Maiorescu, cu publicul, din ce în ce mai needucat, din ce în ce mai a-tot-înghițitor, nu contează cât de prost. Ca mâncarea de plastic din supermarket, în ambalaj colorat, cărțile de pe tarabe, tot mai toxice, tot mai sărace în nutrienți.

Idei utopice.

Comments:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s