Unde dai și unde crapă

Cumva furioasă pe mine că mi-am petrecut (pierdut) timp din viața mea atât de strâmtorată în timp să dau o mână de ajutor ce-a fost înțeleasă ca o palmă ofensatoare.

Întâmplător, ca toate, dau recent peste un post cu o lecție de limba română, scrisă de un ne-nativ. Citesc uimită în primul rând de faptul că un străin s-ar chiuni, mai ales în lumea google-translation virând curând spre voice translation, să învețe limba română. Inutilitatea efortului mi se pare și mai mare dacă nu trăiești în România. Poate să fii pasionat de limbi exotice și puțin vorbite, la nivel global? Poate să-ți sune frumos în ureche? Poate să fie parte dintr-un studiu? Să-ți placă latina? Pasiuni lingvistice. Se pare că există astfel de motive și astfel de străini, cu interese aparte. Pe lângă uimirea de fond, a venit și uimirea de formă, când  de curiozitate, citind lecția, am văzut cât de dificil e pentru un ne-nativ să pună formele corecte ale verbelor, pronumelor, să facă acordurile.

Mi s-a părut suavă și înduioșătoare încercarea și cu dragă inimă am scris un comentariu lung, cred că cel mai lung comentariu scris vreodată pe un blog, în care am corectat greșelile. Cu dorința să suțin și să ajut.

Ah, nu. Nicidecum.

Străinul a fost ofensat, apoi s-a speriat, ca și cum l-aș fi atacat. A interpretat gestul meu ca atac personal! Ca o critică, ca un afront. Niște tentative repetate de a explica, de a-mi explica gestul, corectura, eșuate. În nicio variantă din universul lui nu există se pare posibilitatea ca niște corecturi să fie benigne, menite să ajute, nicidecum critici personale îndreptate împotriva lui în public.

O descurajare ca o ploaie cu gheață m-a lovit înapoi, în efect de bumerang desfigurat al încercării mele de a sprijini pe cineva, de a face calea mai ușoară altuia. Care-i lecția mea aici? Să devin acel cinic care mizează întotdeauna pe varianta negativă a lumii și să nu mai mă opresc din drum pentru alții? Să nu mai dau din timpul meu, care aproape că nu-mi aparține, decât atunci când mi se solicit, express? Să mă amărăsc?

Stai, că de amărât, am făcut-o deja.

Nu știu dacă e vreo lecție. Dar e o concluzie simplă. Intențiile nostre interne sunt uneori foarte departe de ceea ce vor semnifica ele pentru ceilalți.

Answer:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s