S-a publicat

S-a publicat o carte pe care o așteptam parcă mai mult decât pe ale mele. Poate pentru că proiectele mele înghețate în stadiu de… visuri, se simt puțin răzbunate când visul de ani de zile al altuia prinde, neașteptat, contur real, palpabil. Și ceea ce eu n-am apucat să fac, a făcut altcineva care la un moment dat se zbătea în aceleași indecizii și nesiguranță ca și mine. Doar că ea a depășit faza indeciziilor, îndoielilor și a împins cartea până la capăt. Am primit ieri seara, când încă nu plecasem acasă, again (!), un mesaj cu linkul spre proaspăta apariție. Îi știam titlul încă de acum vreo 5 ani, de când era terminată. Și tot de atunci o întreb anual dacă a publicat-o.

Nu.

Nu.

Tot nu.

Apoi n-am mai întrebat.

Apoi n-am mai vorbit.

Life.

Death.

Până ieri. Mesajul. Am lăsat toate și am pus mâna pe telefon, cu un entuziasm pe care nu l-am mai simțit de mult. Am sărit în sus c-o energie de neânțeles la 7 seara după o zi de muncă, abia stăpânindu-mă să nu strig de bucurie. M-am surprins atunci întrebându-mă, în timp ce vorbeam repede, în avalanșă, cu vocea gâtuită de emoție, când oare fusese ultima dată când mai simțisem cheful ăla revigorant de-a face tumbe.

Cum? Când? S-o cumpăr, abia aștept s-o citesc. Nu, nu de asta ți-am dat linkul, ca s-o cumperi, știam că tot mă întrebai. Întrebări grindină, răspunsuri untoase, pe un ton potolit, uimit aproape de veselia mea acută. Poate se învățase deja cu ideea. Pentru mine a fost o revelație, o confirmare, o împlinire a unei lungi speranțe, a unei așteptări, și a mea, chiar dacă indirect. I-a luat 10 ani până să se apuce s-o scrie. Alți zece s-o scrie și s-o publice. Durata e descurajantă. Rezultatul, nu.

Caută traducători în engleză. Ca și mine. Trebuie să fie nativi. Și cu talent. Deja 5 încercări, cinci teste, cinci refuzuri. Nu prind esența, nu reușesc să prindă spiritul cărții, nu reușeasc să spună exact ce-am vrut să spun. O înțeleg. Cândva niște grimase îngrozite și de-ale mele în fața unor tentative de traducere in limbaj de lemn, conțopist, uniformic, ce mutilau complet sufletul scrierii mele. Ia mult timp până să găsești traducătorul care să facă click cu literele tale. Ea știu acum că nu se dă bătută. Exemplu? Mă pot lăsa inspirată? Sau mai bine să nu mă ating de visurile mele, dacă nu am energia să le dau ființă?

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s