Smiles

De când cu oboseala, de când cu spaima căderii, am devenit săracă în zâmbete. Am zile în care-mi simt fața ca o mască. Imobilă, cu expresie severă. Zile în care devin conștientă de fiecare zâmbet. Mă ia prin surprindere, îmi cere un efort pentru că îmi pune în mișcare mușchi uitați, neexersați. Iar dacă ajung să râd, râd scurt, brusc și nefericit, fără nicio veselie în râs. Nu e din inimă, e mai mult o reacție socială, când să râmăi impasibil devine mai incomod decât să râzi puțin, chiar și fără veselie.

Îmi caut râsetele din inimă, îmi caut zâmbetele spontane, neconștientizate, îmi caut dansul interior. Îmi caut acele momente binecunoscute de sublimă fericire,  în care simt deopotrivă recunoștință și mulțumire, stări fără motiv imediat prezent, identificabil, ca niște flori neașteptate în drum, ce mă învăluie lin, în brațe. Sunt revelații, scurte, intense și îndeajuns, semn că sunt prinsă în dansul ce mi se potrivește, că fac ceea ce trebuie să fac. Au dispărut de un timp. Nu semn că am obosit, ci semn că m-am dat prea mult.

Energia o am, intensitatea o am, ieri de o eficiență rară, rezolvat șase pacienți, dintre care unul aproape o criză, liniștit și pieptănat secția, pregătită cu indicații clare pentru weekend, totul într-un timp record, în așa fel încât să plec și c-o oră mai devreme acasă. Nu cu două, cum fusese înțelegerea, dar deja un record personal pentru o vineri, când în mod normal stau până seara târziu să aranjez toate înainte de weekend. M-am surprins gândind că n-am de ce să-mi fac griji despre muncă, în momentul în care deschid ușa biroului, devin posedată de un zeu extrem de potent, poate zeul muncii, sau zeul chemării, sigur există unul. Atunci intru într-un mod de activare focalizat și determinat, atât de familiar, un modus în care mă simt bine, în largul meu, în care mă recunosc. Sunt eu. Un modus vivendi, cel de găsit soluții. Permanent, în fiecare zi, rezolv una după alta probleme, dau soluții, le caut, le inventez și-o fac cu foarte mare plăcere, poate prea multă plăcere, pentru că uit complet de mine. Mă simt bine la fiecare soluție găsită, la fiecare răspus care-n acel moment e doar la mine, la fiecare cruce de drumuri în care eu arăt direcția. Și aici stă tot pericolul ce mi-a luat zâmbetele în ultima vreme.

Prea mult. Prea multă responsabilitate asumată, prea mult focus, soluții pentru prea multe probleme la care nu eu trebuie să dau răspunsul, ci alții. Îmi iau cu poftă prea mult asupra mea, cu ambiție de atotputernic, de invincibil, nimic nu mă doboară. Prea multă intensitate, prea multă adrenalină de dimineață până seara, fără să-mi las momente de liniște, momente de decompactare. Momente de mine. Aici trebuie să schimb puțin ceva… Ok, mai mult decât puțin.

Litania arhicunoscută ce mi se tot repetă deja de vreo două săptămâni, trebuie întâi să ai grijă de tine, ca să poți să ai grijă de alții. Da, da, nu m-am gândit că necesit îngrijiri speciale. Nu, nu necesit, dar sigur am nevoie să îmi amintesc de mine în tot planul meu mare, inconștient, de-a salva lumea cu fiecare om căruia îi dau din mine, din viața mea, din timpul meu, din pregătirea mea. Da, mă simt ca un sportiv intrat ‘in the zone’ atunci când îmi fac munca. Doar că rămân prea mult ‘in the zone’ și neglijez tot ce e nu e prins în farul meu. Mă uit prea mult în jocul ăsta. Ce semn mai bun pentru asta, dacă nu lipsa scrisului?! Poate ăsta e semnalul meu de alarmă, care ar trebui să mă frâneze. Când nu mai scriu sau nu mai desenez. Atunci e semn că m-am prins din nou prea tare în vârtejul muncii, în hipnoza atotputernicului ce nu are nevoie de sine. Când tocmai de asta e nevoie, de un sine prezent, ce se dă cu responsabilitate. Eu mă dau iresponsabil, încontinuu, ca și cum aș fi inepuizabilă. Sunt, într-un fel, cu condiția să am mai multă grijă de sinele meu, centrul meu care ia foc, combustie instantanee, ori de câte ori celălalt are nevoie de-o scânteie din el.

Answer:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s