Pomana

Mama îmi povestește pentru a 2-a oară de pomana pe care a făcut-o duminica trecută. I-ai mai spus asta o dată, îl aud pe tata cum mormăie dezaprobator. Dezorientată, își oprește grindina de cuvinte, și stă o clipă să se gândească. A fost duminica cealalăt, mormăie iar tata. A, da? Bine, zice mama, își readună puterile ca și cum nimic nu s-ar fi zis, și dezlănțuie iar povestea. Cum s-a dus la biserică și avea cele mai frumoase pachete, și cum venea lumea, sărmanii, a completat repede, iar ea le dădea de pomană, și cu fiecare pachet dat se simțea mai ușurată, mai mulțumită.

– Și-a venit soacra preotesei, și mi-a mai cerut un pachet, că văzuse copilul, unul din cei patru. Și m-a întrebat soacra ei ce-am pus în prăjituri, că erau așa bune. Petale de trandafir am pus, și-a fost așa impresionata soacra ei, că mi-a cerut rețeta. Și ce i-a mai plăcut. Îi amintea de mama ei, mi-a zis, că și ea punea petale de trandafir în prăjituri.

– Mamă, te fudulești!

– Nuuuuu…nu mă fudulesc. Să vezi cum venea lumea și cerea pachetele de la mine.

– Și de ce ai dat la popă și nu la sărmani?

– Păi să vezi ce năcăjât e, saracul! Are patru copii, că ei nu-i dau afară. Preoteasa așa tânără, nici 30 de ani, și cu patru copii. E greu cu patru copii!

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s