Blessed

Ieri au fost în jurul meu doar oameni care au vrut să mă ajute. Nicio respingere, nicio privire critică, nicio întrebare cu 2 înțelesuri, nicio îndoială. Eram acolo, în mijlocul unor mâini întinse spre mine, toate oferindu-se să le prind, dacă aveam nevoie. Aveam.

În tot acest timp eu m-am simțit ca înotând prin plumb, dacă s-ar putea înota prin plumb. Mi-era greu să ridic capul. Pentru că-l simțeam greu, la propriu, un cerc strâns de fier încleștat în jurul frunții. Și ușoare amețeli ce-mi aminteau de altă perioadă în care umblam pe străzi cu tensiunea târâindu-se pe jos, cu limba scoasă, fără să mă duc să-mi fac un ekg. Ah, nu iar inima, nu iar asta cu amețelile, cu motorașul ce nu mai vrea să bată ordonat. Asta mă speria. Una e să fii obosit, și alta e să te observi cu frică cum ți-e cam greu să stai concentrat într-un dialog mai multă vreme pentru că se mișcă din când în când camera cu tine.

But, I’ve been blessed. Oamenii din jurul meu m-au surprins cu deschiderea lor. Cu prezența lor. Poate undeva știm cu toții că vom trece fiecare la un moment dat prin momente în care simțim că ne clătinăm, în care ne întrebăm ce se întâmplă cu noi, în care – nu că ne pierdem busola, ci nu mai reușim să ne concentrăm destul ca să-i urmăm direcția.

Avem nevoie de o pauză din alergat. Atunci mă apropii de pietre și tac.

Comments:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s