Dar n-a venit niciun tren

De trei luni rămăsesem fără casă și umblam în noaptea aia de iarnă să găsesc un adăpost să dorm. Am fost pe la toate adresele cunoscute, dar erau toate pline, m-au trimis dintr-o parte în alta, n-avem loc, n-avem loc, și-n cele din urmă am ajuns pe lângă locurile unde locuiesc ai mei. Nu-i mai văzusem de 5 ani, am avut scandal cu ei, dar mi-am zis că pentru o noapte or să mă ajute. Am fost întâi la taică-miu, dar nu m-a primit, a zis că nu poate, are alte treburi în seara aia. L-a sunat pe frate-miu, care stâtea în apropiere, și i-a spus lui, dacă poate să mă țină peste noapte. A zis că da, m-am dus până la el, m-a primit, bine, zice, uite, poți să stai peste weekend aici. Dar ce să vezi, vine nevastă-sa de la lady’s night și… valea! Frate-miu ce să facă, e pus să aleagă între mine și nevastă, zice și el, valea. Am plecat, dar înainte să ies, i-am zis, prietene, să știi că nu e vina ta dacă eu mor în noaptea asta. Am ieșit în stradă, era trecut de miezul nopții, eu singur. Încotro? Atunci m-am gândit că singura soluție e să nu mai fiu. Eram și-o povară pentru ei. M-am dus la tren și m-am așezat cu capul pe șine, să mor. Și-am așteptat. Și-am stat. Vreo oră am așteptat, dar n-a venit niciun tren. Înghețasem. Dacă am văzut că nu vine niciun tren, m-am ridicat și-am căutat un loc să mă încălzesc. Am vrut să intru în stație, măcar era mai adăpos. Am căutat un pietroi și-am dat în geam, să-l sparg. Când, ce să vezi, erau din plexiglas. Plexiglas! A ricoșat înapoi. Măcar de venea să mă ia poliția. Voiam să mă bage-n celulă, acolo era cald.

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s