Piatra

Piatra de mormânt. E destulă rocă pe planeta asta ca să avem toți o piatră la cap? De preferat scrijelită cu ceva, niște litere care să spună ceva despre tine, cine ai fost, ce ai făcut. De ce ai fost? Ai lăsat urme? Sigur, dacă ai făcut copii, alea-s cele mai solide urme pe care le lasă cineva, poate de aici și dorința arzătoare a speciei de a se înmulți, e un mod de-a intra într-o relativă nemurire, ceva din tine supraviețuiește, merge mai departe, și depui toată energia de care ești capabil ca să-i dai cele mai bune șanse să supraviețuiască. Ai lăsat urme. Ai lăsat dâre.

Și urmele alea se șterg. Și scrijeliturile în piatră. Și copiii copiilor copiilor […] copiilor tăi se vor șterge, nu-și vor aminti de tine decât o generație-două. Apoi devii poveste. Apoi te uită.

Zbaterea noastră continuă spre continuitate. Spre and then, and then, and then. Povestea fără sfârșit ca mit al viului.

Feedback:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s