Mi-am luat lumea în spate

Nu-mi amintesc ce am visat. Ce contează? Contează!

Pentru că acum jumătate de oră îmi aminteam. Îmi aminteam și mă miram de imaginile proiectate de un Eu pe care nu-l cunosc, dar există cu mine de-a lungul vieții. Dar a intervenit lupul zilei, flâmănd întotdeauna, a înfulecat noaptea, visele, le-a făcut indefinite și neimportante. E zi, e o nouă zi, o altă poveste în aceeași poveste.

Uneori ai vrea să nu te mai trezești cu tine. Să nu-ți mai revină memoriile că tu ești tu și că tu te gândeși la tot ce te gândești tu. Să apeși pe pauză. Să te ștergi pentru o vreme din memoria proprie. Iar dacă tu nu-ți mai amintești de tine, nici lumea ta nu mai e, pentru că nu mai e cine s-o gândească.

M-am trezit și mi-am luat lumea în spate, ca pe-o povară, la gândit. De unde am rămas ieri, aseară, înainte să adorm. Nu s-a schimbat cu niciun centimetru peste noapte, am dat peste tot ce-am lăsat în dezordine aseară, peste același haos, peste aceleașă frământări. Alzheimer ca o salvare dintr-o conștiință greu de dus?

Answer:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s