Two worlds apart looking curiously at each other

Mă simt descoperită deodată prea mult atunci când mi se pun întrebări personale. Simple întrebări personale, de fapt, care mă fac să-mi dau seama cât de puțin, de fapt, se știe despre mine. Cât de puțin sunt dispusă să vorbesc despre mine. Câți ani ai? Încerc să glumesc, e în contextul maternității, mai pot să fac copii, zic repede, brutal. Cea de lângă mine, o brunetă tânără, frumoasă foc, abia o întânisem, povestea că de 13 luni e mama unui puști haios, care a început deja să învețe să danseze, îmi arată poza cu mutra jucăușă. Zâmbet de desene animate. Lentilele murdare ale ochelarilor ei, cu amprente mici de lăbuțe de copil, mă forțau, ori de câte ori mă uitam la ea, să-mi stăpânesc cu greu tendința de-a i le șterge. Cea care îmi pune întrebarea, visavis de mine, o blondă liniștită, și ea tot atât de tânără, mă privește încurcată, nu de asta întreb, chiar sunt curioasă, îmi zice. Până la urmă le zic, punând la număr repede și anul ăsta, c-un an mai mare deja. De ce? De ciudă, că trebuie să zic. Trebuie? Nu trebuie să răspund la toate întrebările, doar știu asta. Reflexul e mai puternic, răspund cuminte, ca la interogatoriu, detestând că mă simt deodată dezgolită. Te credeam mai tânără. Am creierul tânăr, zic, încercând să glumesc mai departe, deși simt că o vagă roșeață se urcă dinspre piept spre obraji. Sau sunt imatură, mă pitesc mai departe după glume. Uite, albesc, și arăt la tâmple. Bruneta de lângă mine se uită atentă. Văd că ai sclipici, spune surprinsă. De data asta nu mă las pradă reflexului de-a explica de ce. Pentru că dimineață găsisem flaconul cu sclipici pe care-l cătam demult și l-am încercat, să văd dacă mai e, știam că oricum n-are cine să vadă. Nu se uită nimeni cu atenție la mine. Blonda îmi vede stânjeneala, zâmbește, și mă ajută, intrând în joc. Vezi, de asta n-am observat niciodată că ai fire albe, pentru că ai sclipici. N-a observat niciodată pentru că am un mod copilăresc, entuziast atunci când ceva mă animă, de-a vorbi cu ea. Îmi inspiră încredere pentru că e liniștită, prea liniștită poate, n-are niciodată păreri puternice, e de valențe moi, flexibile, adaptabile, pastelate, în total contrast cu părerile mele radicale, virulente, colorate fosforescent. Two worlds apart looking curiously at each other.

Comments:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s