Black mirror

Scenarii care te pun pe gânduri. Un remake al serialului twilight zone, mi-a plăcut mult pe vremuri, probabil și acum mi-ar plăcea. Mă uitam într-o vreme după colecția de dvd-uri, să-l revăd, n-am găsit și apoi am uitat de el.

Black mirror e mai dark, parcă, mai dur. Am văzut aseară un episod aproape horror, ca idee, în care o femeie, încercând să-și acopere urmele unei crime mai mici, ajunge să comită într-un lung lanț al slăbiciunilor, mai multe omoruri sângeroase și gratuite, în cele din urmă. Printre care cea a unui copil de 2 anișori, orb. Da-da, la urmă nu se termină cu bine pentru ea, e prinsă, te și bucuri, ar fi fost culmea să scape.

Dar rămâne cu tine ideea horror, să omori un copil orb. Ironic, pentru că te temi că fiind martor la omorul tatălui cu câteva minute în urmă, te va da de gol. Aproape că nu-ți poți împleti mintea după o astfel de ipoteză, o imposibilitate, un absurd. Realitatea e că viața pare de multe ori făcută din absurduri, din (aproape) imposibilități. Iar Black mirror oglindește tocmai asta. Poate de aceea îmi place și nu-mi place, în același timp.

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s