Post-it-uri mentale

S-a dus aproape dimineața, de când scriu, de când în imobilitate încerc să fac ceva plăcut, ceva care să-mi dea senzația răsplătitoare că e timp liber. Nu reușesc. Nu reușesc să mă detașez de muntele silitor, ce mă îndeamnă să-i iau continuu coasta abrpuptă în piept. M-am trezit cu greu, pe la 8 și ceva, deși una din ideile cu care cochetez perioada asta e trezitul devreme, la 6, ca să ajung mai devreme la muncă. Se simte altfel clădirea, dimineața devreme, înainte de toți, parcă ai deodată timp. Treptat încep zgomotele, ușile deschise, luminile ce se aprind, pașii pe coridoare, vorbele.

Ideea devreme-ului e plăcută, ca idee, gâdinlă speranțe, o să am timp. E greu în practică. Dorm lemn, semn de oboseală. Visez muncă. Semn de prelucrare. Creier ocupat să ordoneze memoriile, să împartă pe căprării experiențele. Poate să aline. Măcar nu mai stau cu ochii în tavan serile, așteptând somnul. Îmi place să pic lată, să n-am timp să mă gândesc. La ce să mă gândesc? Nimic nou, doar aș remesteca gânduri deja avute. Aș răsfoi întrebări vechi, unele prea existențiale ca să le iei sub lupă de unul singur. Sau aș răsfira cu groază șiruri lungi de post-it-uri mentale, să nu uit să fac una sau alta, deadline.

Really?

Deadline?

Just another line.

Dead is one tine.

Soluția la post-it-urile mentale chinuitoare, e să le transformi în post-it-uri reale, să treci șirul lung de to do mizerabil pe hârtie, iar din când în când să ai și satifacția că mai tai ceva. Nu se face mai mică, pentru că e ca la balauri, unde tai un cap, răsar 7. Cam la fel cu knowledge-ul uman, răspunsul la o întrebare naște alte 7 întrebări. Atunci oare ce rost mai are să mai dăm răspunsuri, dacă, de fapt, e perdant, îți dai singur, permanent, și mai mult de lucru?

Cum era mai departe mitul? Cum reușea totuși voinicul din poveste să-i vină de hac balaurului?

Trișând!

Un corb, o cioară, ceva cu apă vie în cioc. Sau, pentru că trișând sună neintegru, se poate interpreta și altfel. Voinicul își încasează răsplata unui bine făcut demult corbului, ciorii, care acum îl răsplătește, venindu-i în ajutor.

Deci nu e trișând, ci e mizând pe ce-ai făcut bine altădată, pe karma ce-ți întoarce moneda, cu dobândă. Karma, dacă ți-ai făcut-o pozitivă și ai de încasat beneficii, te ajută să învingi balaurul, post-it-urile mereu crescânde.

Karma mea încă nu dă semn de apă vie, post-it-urile mele rămân amenințătoare, cotele apelor dunării la dezgheț.

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s