La 6.30

În filmul despre Julia Child, e o secvență în care ea se trezește dimineața ca să ajungă la cursul de gătit predat de un profesor franțuzesc, cu severitate franțuzească și cu musteață pe măsură, cu vârfurile răsucite în sus – cât de conștient trebuie să devii în fiecare zi că ai sub nas un ghemotoc de păr cu formă ținută în loc de vreo pomadă anume. Se trezește în fiecare dimineață plină de energie și se aruncă cu plăcere în zi, cu poftă să facă ceea ce urmează să facă.

M-am întrebat dacă am avut vreodată starea asta energetică dimineața, să mă trezesc și să-mi frec mâinile, hai, la treabă, ura! Nu, nu țin minte. Mă trezesc obosită și mă întreb dacă azi să nu sun să le zic că nu vin, să zac o zi, să dorm. Mă întreb asta în fiecare zi, de săptămâni întregi, și în fiecare zi merg împotriva primului impuls. Nu se poate, am treburi, mă așteaptă oamenii să le descâlcesc zilele, să le scriu foile, să le urmăresc evoluția, să îndrept strâmbăturile, să păzesc grădina cu semnințe fragede și delicate, gata oricând să se împrăștie, să renunțe, să sară ca popcornul din pământul care nu știu cât de fertil e. Iar eu vin să le bag înapoi cu degetul în țărână, să le astup cu altă grămadă de tină, poate de data asta dau niște colți, prind poate și rădăcini. Cu gândul la toate responsabilitățile zilei, renunț să mai stau puțin în pat, renunț să-mi iau o zi de zăcut. Conștiincioasă? Sau conștientă că n-o să m-ajute cu nimic ziua aia de chiul, n-o să fiu mai puțin odihnită. Doar mai frustrată că s-a mai adunat o restanță, încă ceva de făcut.

Answer:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s