S-a făcut frig și e bine

Și ziceam c-o să dorm câteva ore seara asta, cât să-mi încarc bateriile ca să mă apuc de lucru, dar mai bine că m-am apucat, mi-a luat mult. Undeva și-un cerc vicios, poate dacă eram mai odihnită ar fi mers mai repede. Dar am învățat că toate intențiile mele bune de seara de-a mă trezi dimineața c-o oră mai devreme ca să lucrez sunt irealiste, pur și simplu mi-e prea somn și fiecare minut ce-l am de dormit din dimineață mi se pare neprețuit. Așa că seara sau noaptea e ultima mea șansă să mai pregătesc ceva pentru a doua zi. Parcă mi-a luat foc creierul, deodată cu lucrul, mi s-a făcut brusc cald, am deschis apoi ușile să intre iarna în casă. Un frig sprințar, nici măcar mușcător, doar o mângâiere grea de labă rece de urs. Fără gheare.

Mi-a scris azi după vreo lună de tăcere. Nici măcar n-am tresărit, doar o ușoară surprindere, uite-l, s-a ivit. Ce-o mai fi făcând? De-ale lui. Cumva, de când am știut c-a reunțat el la mine, i-am dat și eu încet drumul din strânsoarea cu care-l țineam la piept, amintire dragă. M-am înțeles cu mine că vreau să fiu aleasă și eu, nu doar planul 2-3, de rezervă, când și când bună de un început, timpuriu avortat, de idilă. Dezamăgitor să nu tresar, să nu rup butoanele telefonului de nerăbdare. Cu vârsta ne pierdem oare abilitatea de-a înfiora visele din noi în halucinația îndrăgostirii? Sau sunt eu în acea perioadă a anului, mereu am una așa, uscată, dreaptă, sobră, severă și cu prea puține fructe în formă de inimă pe crengile mele? E de la asprimea iernii sau de la asprimea locului ultim în inima unui bărbat?

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s