E iarnă

E iarnă, a nins și am de curățat mașina. De aseară s-a pus pe ea o cușmă de zăpadă, mă gândesc că-mi trebuie lopată s-o dau jos. Lopată n-am, am doar mănuși și-un plastic cu cu margine ce cauciuc, cu care șterg geamurile pe dinăuntru când se făcea condens. Dar mai stau câteva minute, să mă dezmeticesc după o altă noapte cu prea puțin somn, să prind curaj să mă arunc în zi.

Mereu în criză de timp. Iar când se întâmplă o gaură de timp în care se poate respira mai pe îndelete, aproape că fiecare gură de aer luată agale te înghiontește să te simți vinovat. Doar ai atâtea de făcut, cum îți permiți să te relaxezi, să încetinești? Poate tocmai de aia.

Dacă n-aș încetini, dacă nu m-aș preface pentru o jumate de zi că am tot timpul din lume și pot să o iau la pas sau chiar să stau pe loc și să contemplu priveliștea, n-aș putea să merg în ritmul ăsta prea mult. E o cursă lungă, nu-mi mai fac iluzii că are un capăt, nici nu trebuie să aibă unul atât timp cât simți pornirea, îndemnul interior să participi la ea. Și din când în când lăsându-te cu nonșalanță să cazi în gaure de timp, ca și cum nimic, niciunde nu te-ar presa, nu te-ar revendica.

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s