Ultime

Nu mai știu ultima lui dată. Țin minte niște ochi roșii, obosiți și absenți. O gură flămândă mușcând dintr-un sandviș în luminile orbitoare ale Mall-ului, urmărind fără fereală fundurile de femeie ce defilau în pânze fine prin jurul nostru. Iar eu în fața lui, invizibilă și devenind tot mai ruptă de ura pentru toată parada mea de așteptări, de iluzii de femeie oferindu-se nedorită, dorindu-se prima donna în viața masculului preocupat mult mai mulde de hălci de carne, cele din farfuria din față, cele din scurgerea estrogenică din neoanele Mall-lui. Iar eu picurând subțiat, om de zăpadă anacronic, în plină vară, așteptând colindele de Crăciun.

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s